Ereditate

Ereditatea reprezinta capacitatea organismelor vii de a transmite si de a mosteni caracterele morfologice, fiziologice si biochimice proprii speciei. Ereditatea are doua laturi in contradictie neantagonista a) conservatorismul ereditar datorita caruia progenii (copiii) sunt asemanatori parintilor; b) variabilitatea datorita careia organismele sufera modificari adaptative in functie de schimbarile survenite in mediul ambiant. Determinantii ereditari sunt localizati fie in nucleul celular (pe cromozomi), alcatuiesc genotipul organismului si constituie baza materiala a ereditatii nucleare (cromozomale), fie in citoplasma celulei, alcatuiesc in totalitate plasmotipul organismului si constituie baza materials a ereditatii necromozomiale. Totalitatea tuturor determinantilor ereditari constituie idiotipul (genotip + plasmotip). Experienta efectuate intre anii 1865 (Mendel, G.) si 1920 (Morgan, Th.M.) au demonstrat ca suportul ereditatii nucleare il constituie cromozomii. Portiuni bine determinate, genele, sunt localizate liniar pe cromozom, in puncte precise numite locusuri. Ipoteza codificarii informatiei ereditare necesara biosintezei celor mai specifice substante ale organismelor (proteinele) a fost emisa de matematicianul si ciberneticianul G. Gamow in 1954, iar in 1957, F. Crick a demonstrat-o practic. In 1961 F. Jacob si J. Monod au propus un model al mecanismului de control genetic al sintezei protcinelor. Gena reglatoare actioneaza prin intermediul represorului sintetizat de ea asupra operatorului (tot o gena reglatoare) care este unitar legat de o gena (sau mai multe) structurala (in complexul numit operon). Materialul genetic se caracterizeaza printr-o mare stabilitate (conservatorism). Cu toate acestea, s-a observat ca la toate fiintele vii pot aparea in materialul genetic schimbari bruste, mutatii. Mutatiile pot fi induse si experimental cu ajutorul agentilor mutageni (radiatii ionizante, substance chimice). Ele apar ca urmare a modificarii structurii chimice a unei gene, a unui cromozom sau a schimbarii numarului de cromozomi. Prin recombinarea genetica genele mutagene formeaza programe genetice noi care se exteriorizeaza prin caractere genetice noi la descendenti. Selectia naturala pastreaza indivizii, care gratie noului program genetic sunt mai bine adaptati conditiilor de mediu. Mutatiile, recombinarea genetica si selectia naturala sunt unii dintre principalii factori de evolutie ai lumii vii.