TOXOCAROZA

Toxocaroza reprezinta o boala parazitara intilnita foarte rar si determinata de localizarea in ficat (mai putin in alte organe) a larvelor ascaridului cainelui, Toxocara canis, sau ale parazitului pisicii, Toxocara cati. Parazitul nematod Toxocara canis de la caine si Toxocara cati de la pisica, ale caror oua, ajunse intamplator in organismul uman, se opresc in ficat, mai rar in alte organe, evoluand pana la stadiul de larve. Boala, reprezentata de cazuri rare, are o repartitie universala, intalnindu-se mai ales in regiunile cu un grad de cultura si cu standard de viata mai scazut. Este mai frecventa printre copii cu obiceiuri alimentare vicioase (geofagie, pica). Pe langa cazuri asimptomatice sau de o evolutie usoara, boala se poate insoti de manifestari clinice severe: dupa un debut lent, progresiv, atat la copii, cat si la adulti, evolueaza cu febra, tulburari digestive, inapetenta, astenie, pierdere ponderala si o alterare evidenta a starii generale. Ca manifestari alergice in toxocaroza pot apare prurit, urticarie, edem Quinque etc. In localizarea hepatica se constata adesea o hepatomegalie de consistenta dura si cu suprafata neteda. In cazuri nu prea rare s-au citat complicatii pulmonare grave, cardiace (miocardite), oculare (retinite, retinocoroidite etc.) si chiar cerebrale. S-au intalnit, de exemplu, cazuri de epilepsie care au evoluat in asociatie cu o toxocaroza. Boala se poate, in general, insoti de o eozinofilie ridicata (hipereozinofiiie), leucocitoza si o viteza de sedimentare crescuta. Hepatomegalia impreuna cu leucocitoza si cu eozinofilia ridicata, formeaza o triada care intalnita Ia un copil cu obiceiuri alimentare vicioase si provenit dintr-un mediu cu standard de viata redus poate ridica problema unui diagnostic probabil de toxocaroza. In scopul precizarii diagnosticului se poate apela la reactia de hemaglutinare indirecta, reactia de imunofluorescenta, testul ELISA si biopsie hepatica sub laparascopie. Rezultate mai bune se pot obtine cu thiabenidazol (Mintezol) (25 mg/kg/corp, de 2 ori pe zi) sau cu dietilcarbamazina (Hetrazan, Notezina, Loxuran) (2 mg/kg/corp, de 3 ori pe zi, timp de 30 zile). La formele mai grave de boala (in special oculare) se poate apela si la corticosteroizi. Sursa de infectie este cainele pentru Toxocara canis si pisica pentru Toxocara cati . Asemenea animale infestate in proportii ridicate (in general) cele tinere elimina odata cu dejectiile si ouale parazitului. Dupa maturizare pe sol, ouale devin infestante, in cca 2 - 3 saptamani. Infestarea copiilor este de cele mai multe ori rezultatul obiceiurilor neigienice de a se juca cu pamantul, eventual poluat. Sursele de infestare ale celor mici cresc si mai mult atunci cand au si obiceiul de a introduce pamant in gura (geofagie).  Depistarea animalelor parazitate (caini, pisici) trebuie urmata si de tratarea lor. Se vor lua masuri de protejare si de intretinere curata a terenurilor de joaca din unitatile de copii mici; nu vor fi lasati sa se joace pe terenurile eventual poluate si nu li se va permite sa intre in contact prea intim cu cateii. Obiceiul de a duce pamant la gura va fi combatut, iar fructele si zarzavaturile vor fi intotdeauna bine spalate. Intretinerea igienica a mainilor este indicata.