Faina de Hrisca Bio

Faina de Hrisca Bio este ambalata in pungi de 500 de grame si are urmatoarele caracteristici de continut: 70-80% din masa fructelor de hrisca este reprezentata de amidon, in care 25% este amiloza si 75% amilopectina. Proteinele se afla intr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numara gluteina si globulina, si se evidentiaza concentratia deosebita de aminoacizi esentiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina. Continutul in minerale este de asemenea ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau "aroma", parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida 2-hidroxibenzenaldehida. Un rol deosebit il au compusii cu valoare antioxidanta cum este rutinul si taninurile. Hrisca a constituit mult timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul. Un alt compus important este fagopyrina, subtstanta toxica ce provoaca la unele persoane fenomenul de fotosensibilizare.

Faina de Hrisca Bio, desi nu este o cereala, intruneste calitatile fainei de grau integrala. Este de fapt superioara graului din multe puncte de vedere: contine mult mai putine glucide, nu contine gluten, contine cantitati mari de lysina (aminoacid esential), fier, seleniu si mai mult calciu, cantitati impresionante de antioxidanti si se prezinta ca o alternativa la grau pentru cei care au intoleranta la cereale.

Datorita lipsei de gluten, am mai spus, poate fi consumata de cei cu intoleranta la acest compus, sau cei cu boala celiaca (enteropatia glutenica). S-a constat in urma unor studii ca hrisca are un rol important in mentinerea nivelului scazut de glucoza, ceea ce ar reprezenta nu numai o alternativa alimentara dar si un supliment "medical" pentru diabetici.

Inainte de a fi preparata, hrisca se pune la inmuiat. Se spala foarte bine inainte de inmuiere. Se lasa in apa, care se schimba des, 24 de ore. Se fierbe la foc mic. ' Pentru o gatire rapida, se spala in mai multe ape si se pune la fiert o parte de hrisca la doua parti de apa (plus sare si unt). Dupa ce da in clocot se micsoreaza focul si se lasa sa fiarba acoperita circa 20 de minute. Apoi se inchide focul si se acopera vasul cu un prosop umed, 15-20 minute. E foarte buna la gust, mai ales in diferite combinatii cu legume.

Contraindicati: sunt doua probleme legate de consumul de hrisca. Prima problema este fagopyrismul, o afectiune care consta in fotosensibilizarea acuta a pielii, datorata consumului de planta verde in cantitati mai mari, sau a sucului extras din planta verde. Boala este datorata compusului denumit fagopyrina, persoanele cu pielea mai alba avand in mod evident cel mai mult de suferit. Apar pete rosii, care pot dura cateva zile, iar senzatiile de arsura, durere sunt persistente. Pielea devine dureroasa la atingere. Simptomele pot sa dispara in cateva zile. A doua problema este cauzata de alergiile la hrisca. Ea insasi este un alergen fatal, in special pentru populatiile asiatice, cu predominanta in Japonia si Koreea, provocand soc anafilactic.