Autoreglare (Reglare automata)

Autoreglarea (Reglare automata) reprezinta o forma de reglare efectuata cu ajutorul unui dispozitiv numit regulator automat. Din punct de vedere cibernetic fiinta vie (deci si omul), precum si organele si aparatele sale pot fi privite ca sisteme. Orice sistem poate fi descompus teoretic in blocuri functionale care leaga intre ele diferite marimi caracteristice. Autoreglarea asupra comparatorului actioneaza, atat marimea de intrare cat si cea de iesire prin legatura inversa numite si conexiune inversa, aferentatie inversa sau feed-back. Intre momentul in care apare o variatie (schimbare) a marimii de intrare si momentul in care apare o variatie corespunzatoare marimii de iesire, exista un timp mort al sistemului. In sistemele neuronale timpul mort se mai numeste si timp de latenta. Pentru a se studia efectul si comportarea caii de legatura inversa aceasta poate fi izolata. In cazul sistemelor biologice s-a determinat existenta cailor de reactie prin lezarea anumitor circuite neuronale. Remarcam doua feluri de feed-back (respectiv doua categorii de sisteme de reglare) 1) Feed-back negativ (actiune recurenta, negativa), cand reactia este de tipul: autoreglarea stimuleaza pe A, A inhiba pe a : a .....+ ... A .......... In general echilibrele functionale dintr-un organism se mentin prin astfel de scheme. De ex. relatiile glandei hipofizare cu celelalte glande din sistemul endocrin (periferic). Principiul feed-back-ului negativ actioneaza, la toate nivelurile de organizare ale materiei vii. El este unul din principiile de baza, ale realizarii homeostaziei. 2) Feed-back pozitiv (actiune recurenta pozitiva) cand reactia este de tipul: a ....+ A + a. Evident aici avem de-a face cu un proces de autoexcitatie. Rezultatul poate fi prelungirea sau amplificarea efectului. Daca dureaza mult aceasta reactie se poate ajunge la distrugerea sistemului. Organismele vii utilizeaza mai rar acest principiu.