clasificarea diabetului zaharat

CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT
Se deosebesc doua forme clinice: Diabetul zaharat insulino dependent, tip I, in care secretia de insulina este absenta. Se intalneste mai ales la copii si tineri si mai rar la batrani peste 65 - 70 ani. Contribuie urmatorii factori etiologici: ereditatea, afectiunile virale, stressul etc. Diabetul zaharat insulino independent, tip II. Nu necesita insulina pentru echilibrare. Apare dupa 40 de ani, dar uneori si la varste mai tinere.
In 1964, un comitet de experti OMS, a emis o alta clasificare: Diabetul zaharat ereditar primar. Apare spontan, se transmite ereditar si are evolutie stadiala. Aici s-ar putea incadra cele doua tipuri anterioare. Diabetul zaharat secundar pancreatic, datorita unor afectiuni pancreatice; Diabetul zaharat secundar extrapancreatic, de cauza endocrina (Acromegalie, boala Cushing, boala Basedow, Feocromocitom), sau de cauze iatrogena (tiazidice, corticoterapie, anticonceptionale etc). In afara acestor forme majore se mai descriu sindroame hiperglicemice, tranzitorii, care pot apare dupa un traumatism cranian, meningita, criza comitiala, dupa accidente cardiovasculare acute si in unele sarcini. In continuare vom folosi formele clinice enumerate inca de la inceput: insulino dependent si insulino independent.
EVOLUTIA STADIALA A DIABETULUI ZAHARAT.
Diabetul zaharat caracterizat, prin hiperglicemie si glicozurie, poliurie, polidipsie, polifagie si slabire in greutate, este un stadiu foarte avansat al bolii. De aceea se apreciaza necesitatea prezentarii celor patru stadii din evolutia diabetului. prediabetul sau diabetul potential (stadiul I), care se poate lua in discutie cand ambii parinti sunt diabetici, sau cand un parinte si doua rude apropiate sunt diabetice sau in sfarsit cand un parinte si o ruda apropiata sunt diabetici. Tot in acest stadiu se inscriu mamele care nasc copii cu o greutate peste 4,5 kg, care nasc feti morti, sau care mor la cateva zile dupa nastere. In sfarsit se incadreaza in acest stadiu femeile care au prezentat la una sau mai multe sarcini, glicozurie sau toxemie gravidica si bineinteles obezii. diabetul latent (stadiul II). Bolnavul nu prezinta nici un semn, dar proba hiperglicemiei provocate, dupa ce s-a adaugat o cantitate de cortizon, are un aspect patologic. diabetul chimic (biochimic), care formeaza stadiul III si in care curba hiperglicemiei provocate, evidentiaza boala. diabetul zaharat clinic manifest (stadiul IV), este forma clasica care prezinta simptomele patognomonice descrise mai sus.
SIMPTOMATOLOGIE
Triada clasica (poliurie, polidipsie, polifagie), este o manifestare tardiva si apare numai in 25 - 35 % din cazuri. In stadiul initial, nu apar aceste simtome, sau nici un alt simptom. De aceea trebuie subliniat ca o glicemie normala, nu exclude diabetul. Este nevoie pentru diagnostic de proba hiperglicemiei provocate. Aceasta proba se face prin administrare orala a 450 g de glucoza pe 1 mp suprafata corporala, dizolvata in 300 ml apa. O glicemie pe nemancate peste 120 mg%, sau peste 160 mg% la o ora si de peste 130 mg% la 2 ore, impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii pana la 45 de ani. Dupa aceasta varsta valorile glicemiei sunt mai ridicate. Dupa alti autori proba hiperglicemiei provocate se poate face si in felul urmator. Trei zile inainte se consuma alimente la discretie, timp de 12 ore se tine post, si (incepand cu ora 8 seara), bolnavul nu mai mananca. Dimineata se recolteaza sange pentru glicemie si apoi sc bea in 5 minute 400 ml apa, in care s-au dizolvat 100 g glucoza pulbere. Se recolteaza apoi sange la o ora si la 2 ore. Pentru diabet pledeaza valorile glicemiei prezentate mai sus.
12.2.6.1. DIABETUL ZAHARAT DE TIP T (INSULINO DEPENDENT)
Se echilibreaza numai cu insulina. Apare la 15 - 20 % dintre diabetici, in special sub 40 de ani, slabi (poate aparea si dupa 40 de ani). Debutul este de obicei brutal. Poate aparea si la copii (diabet juvenil), la adolescent, dar si la varstnici peste 60 - 65 de ani, (diabet senil). Cauzele mai frecvente sunt ereditatea si infectiile virale. Debuteaza uneori prin coma, alteori prin slabire progresiva, apetit exagerat, sete intensa cu ingestie exagerata de lichide si eliminare de urina mult crescuta (pana la 15-20 1/zi). Pierderea in greutate variaza de la 5 - 6 kg la 20 - 30 kg in timp relativ scurt. Se asociaza astenia fizica si psihica, anxietatea etc. Bioumoral, apare hiperglicemia si glicozuria, iar corpii cetonici sunt prezenti in sange si urina.
12.2.6.2. DIABETUL ZAHARAT DE TIP II, (INSULINO INDEPENDENT)
Este forma cea mai frecventa (60 - 70 %). Apare dupa 40 de ani, mai ales la persoane obeze. Debutul este insinuos si evolutia este progresiva. Tabloul clinic nu este zgomotos. Uneori este imposibil de stabilit precoce, diagnosticul. Alteori, diagnosticul este stabilit intamplator, sau datorita unor complicatii (Prurit vulvar, balanita, astenie genitala, tulburari menstruale, eczema sau piodermite etc). Foarte adeseori diagnosticul este revelat de complicatii grave (arterita cu sau fara gangrena, afectiuni coronariene, accidente vasculare cerebrale, afectiuni oculare, renale etc). Aceasta se datoreste actiunii indelungate a hiperglicemiei asupra vaselor si organelor. In general este vorba despre un bolnav obez, care mananca mult, care se stie gras de ani de zile. Tabloul de laborator arata hiperglicemie si uneori glicozurie. Intre starea brutala de debut si modul insidios de evolutie, apar multe tulburari care pot atrage atentia: astenie, apetit capricios, sete mare, slabire nemotivata. Manifestarile descrise sunt de obicei semne tardive. Tot in tipul II se inscrie si diabetul iatrogen. Acesta apare dupa tratament prelungit cu cortizon, sau dupa diuretice tiazidice (Nefrix). De obicei formele iatrogene sunt tranzitorii. Din cele prezentate mai sus, reiese obligativitatea efectuarii probei hiperglicemiei provocate in orice suspiciune de diabet zaharat. Forme clinice de diabet insulino dependent: Se descriu: diabetul tranzitoriu al nou nascututului, diabetul permanent al nou nascututului, diabetul copilului mic (intre 1-10 ani), diabetul adolescentului si diabetul juvenil propriu-zis. Acesta din urma apare intre 16 - 20 de ani, este mai stabil iar complicatiile sunt mai rare. O forma clinica particulara este diabetul femeii insarcinate. In acest caz diabetul poate sa dispara odata cu sarcina, sau poate deveni definitiv. La femeia diabetica cu diabet de tip I, la inceput, scade nevoia de insulina, care ulterior creste (sarcina agraveaza diabetul). Fertilitatea femeii nu este modificata. La femeia care nu a avut diabet in primele 28 de saptamani, creste sensibilitatea la infectii si apare disgravidia. In aceste cazuri o atentie sporita trebuie acordata semnelor de prediabet.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
1. Diabetul insipid (datorit afectarii hipofizei posterioare), in care exista poliurie, polidipsie si slabire in greutate, dar poliuria este foarte mare (20 - 30 1/zi), glicemia este normala iar glicozuria absenta. 2. Diabetul renal. Glicozuria este prezenta, dar glicemia si hiperglicemia provocata sunt normale.