
Care sunt cauzele care dezechilibreaza bolnavul diabetic?
1. Abaterile de la regim care duc la mari cresteri ale glicemiei si la epuizarea pancreasului endocrin.
2. Scaderea nejustificata a dozelor de insulina sau mai ales intreruperea lor brusca
3. Neconsumarea cu regularitate a cantitatii de glucide recomandate zilnic.
4. O complicatie infectioasa, chiar daca regimul si tratamentul cu insulina au fost urmarite cu strictete.
5. Orice cauza de tulburare psihica sau fiziologica (accidente, enervari, griji, surmenaj, oboseala fizica excesiva).
Care sunt semnele diabetului dezechilibrat?
Dezechilibrarea diabetului, in afara unei complicatii infectioase (gripa, abcese dentare, tuberculoza) nu se face brusc. Diabeticul proate sa nu simte nimic o perioada de cateva zile si uneori chiar mai mult, desi i-a crescut glicemia peste 2 g la mie, iar glicozuria a depasit cu mult cifra de 10 g in 24 de ore. In aceste cazuri, numai analizele informeaza asupra starii bolnavului (de unde reiese importanta controlului periodic de laborator). Cu timpul, diabeticul incepe sa urineze din ce in ce mai mult si mai des. Pierderea de apa si saruri prin urina este insotita de o sete din ce in ce mai chinuitoare. Alte semne sunt pierderea in greutate, in ciuda foamei permanente care obliga bolnavul sa manance mereu, si o slabiciune care-l face inapt pentru eforturile fizice, sau intelectuale. Curand apare acetona, care poate duce intr-un timp foarte scurt la coma diabetica. Mai intai apar varsaturile, uneori diareea, totdeauna somnolenta, deseori dureri de cap si dureri abdominale. Foarte caracteristica pentru acidoza este respiratia adanca si zgomotoasa, cu mirosul caracteristic de acetona.
Ce masuri trebuie sa luam in caz de acidoza? Acidoza diabetica nu se poate trata la domiciliul bolnavului, nici de bolnav, nici de familia acestuia.
1. Prima masura este chemarea medicului sau transportarea bolnavului la spital
2. Pana atunci si mai ales cand transportul la spital nu este posibil imediat, diabeticul isi va face o doza de 30-40 u. insulina dintr-o data, indiferent daca varsaturile il impiedica sa manance. In aceste cazuri, hipoglicemia nu este de temut, deoarece insulina nu este tot atat de activa ca in diabetul echilibrat, iar pe de alta parte, acidoza merge, dupa cum am aratat, mana in mana cu o glicemie mare, de multe ori pana la 8-9 grame la mie. Doza de insulina se va repeta daca dupa 2-3 ore bolnavul este inca nespitalizat.
3. Repausul la pat este obligatoriu. Bolnavul va fi bine invelit in paturi si chiar incalzit cu sticle cu apa calda, infasurate in prosoape pentru a nu produce arsuri.
4. Din jumatate in jumatate de ora se recomanda sa i se dea o ceasca cu apa sarata - o lingura la o sticla - pentru compensarea pierderii de apa si sare, constanta in acidoza.
5. in caz ca diabeticul poate manca se vor suprima complet lipidele din alimentatie, dandu-i-se numai zeama de fructe, supe de zarzavaturi ingrosate cu fulgi de ovaz sau cu orez, pireu de cartofi preparat cu lapte sau gris cu lapte, in doze totale, chiar duble fata de cele permise de obicei.
Tratamentul Ia spital va fi continuat cu succes daca aceste prime masuri au fost luate prompt la domiciliul bolnavului.