tratamentul cu insulina

Pentru diabeticul de tip I, insulino dependent, insulina este indispensabila. Se administreaza subcutanat si in cazuri cu totul speciale, la indicatia medicului i.v. (come diabetice). Exista insuline cu actiune rapida si insuline cu actiune lenta. Dintre cele cu actiune rapida se foloseste in principal insulina obisnuita, cristalina sau ordinara. Tot cu actiune rapida, este insulina Actropid. Aceasta este de import si este mai bine purificata. In tara noastra, flacoanele cu insulina au 5 ml si 200 u.i. (40 u.i./ml), in alte tari exista si insuline cu 80 u.i. sau cu 100 u.i./ml. Insulina se extrage din pancreasul de vaca. Spre deosebire de insulina romaneasca, insuficient purificata exista si insuline pure, numite insuline monocomponente. Acestea nu dau rezistenta, nu dau reactii alergice si sunt mai bine suportate. Pe cale subcutanata, activitatea hipoglicemianta incepe cam la 20 - 30 minute de la injectare si dispare in 6 - 7 ore. Pe cale i.v. incepe imediat si dispare in 90 de minute. Ca regula generala, bolnavul isi va injecta singur insulina, de 3 ori pe zi, cu  15 minute inaintea fiecarei mese principale (dimineata, pranz si seara). Dozele se stabilesc in functie de toleranta la glucide. Sunt obligatorii urmatoarele reguli: 1 u.i., insulina obisnuita, echilibreaza circa 2 g glucoza. Daca bolnavul elimina prin urina, 20 g glucoza in 24 de ore are deci nevoie de 10 u.i. Daca dupa 10 u.i dispare glicozuria, bolnavul poate fi considerat echilibrat. In general, mai ales la copii si adolescenti, se permite o glicozurie de 10 - 12 g in 24 de ore, pentru a evita o posibila hipoglicemic. glicozuria nu este intotdeauna utila diagnosticului si tratamentului. La varstnici, cu complicatii renale, tratamentul se conduce numai dupa valorile glioemiei. repartizarea dozelor de insulina, se face diferit in functie de masa. De exemplu: o doza de 60 u.i, se repartizeaza diferentiat: 24 u.i., dimineata, 20 u.i. la pranz si 16 u.i. seara. cand nevoia de insulina obisnuita depaseste 60 u.i., zilnic, se recurge la insulina cu activitate medie sau prelungita. Insulinele cu actiune prelungita pot fi: cu activitate medie (10 - 14 ore activitate hipoglicemianta) si cu activitate prelungita (18-24 ore activitate hipoglicemianta). Dintre insulinele cu activitate medie prezentam: H.G. Insulina, cu debut la o ora si disparitia efectului la 12 - 14 ore. Komb-Insulina, cu debut la 45 - 60 minute si disparitia actiunii la 9 - 12 ore. Insulina semilenta M.C, cu debut la o ora si sfarsit dupa 12-16 ore. Rapitard Insulina, cu debut la o jumatate de ora de la administrare si disparitia activitatii dupa 18-20 ore.
Dintre insulinele cu activitate prelungita se folosesc: Long-inuslina, cu debut la o ora de la administrare si disparitia activitatii dupa 20 - 24 de ore. Insulina Novolenta, cu actiune la o ora jumatate pana la doua ore si disparitia activitatii dupa 20 - 24 de ore. Dintre insulinele monocomponente (bine purificate) se utilizeaza: Monocomponent Lente si Monotard M.C. Insulina. La copii si adolescenti se contraindica tratamentul cu insulina lenta, care se administreaza intr-o singura priza pe zi. Sunt interzise amestecuri de insulina romaneasca cu orice alt tip de insulina, deoarece se inactiveaza. Flacoanele de insulina se pastreaza tot timpul la frigider si la loc uscat. Inainte de administrare, flaconul este incalzit la temperatura camerei si se agita pana se omogenizeaza. Extrageiea insulinei se face cu doua ace sterilizate, prin fierbere, care se introduc in dopul de cauciuc dupa dezinfectare cu alcool si stergere cu un dop de vata sterila cu apa si se usuca. Alcoolul inactiveaza insulina. Printr-un ac se extrage insulina, iar prin celalalt patrunde aerul care inlocuieste continutul extras. Este de dorit ca dupa fiecare utilizare, seringa sa fie amncata. Exista seringi de 1 ml, cu 40 gradatii (fiecare gradatie corespunde la 1 u.i.) sau cu 20 gradatii (fiecare gradatie corespunde la 2 u.i). Seringile se sterilizeaza numai prin fierbere. Este normal sa existe atatea seringi cate injectii se fac. Daca nu este posibil, seringa se sterilizeaza o singura data (dimineata), prin fierbere si o data cu ea un numar dublu de ace fata de numarul de injectii cu insulina facute zilnic si un numar triplu de dopuri de vata. Injectiile se fac subcutanat. Locurile de electie sunt: fata anterioara si latero-externa a coapselor, jumatatea inferioara a abdomenului (sub ombilic), fetele anterioare si laterale ale bratelor si regiunile fesiere. Pielea se sterilizeaza cu alcool si urmele de alcool se sterg cu un buson de vata fiert in apa. Bolnavul se va spala obligatoriu cu apa si sapun inainte de fiecare injectie. In general se va evita repetarea curenta a injectarii in acelasi loc. Schimbarea locului de injectare se va face periodic, dupa o schema pe care si-o va face bolnavul, care de altfel isi face si singur injectiile. Accidentele dupa administrare de insulina sunt: Hipoglicemia Infectiile locale (flegmoane) datorita lipsei de asepsie Alergie la insulina (reactii locale si generale). In aceasta situatie se inlocuieste insulina cu forma monocomponenta. Lipodistrofia, care poate fi hipertrofica (noduli duri si durerosi) sau atrofica, cu disparitia grasimei subcutanate. Lipodistrofia se combate prin schimbarea periodica a locului injectiei.