Notiuni generale de terapeutica

Notiuni generale de terapeutica
Prevenirea si vindecarea bolilor reprezinta scopul final al medicinii, cunoasterea si diagnosticul lor fiind numai etape in drumul care conduce la realizarea acestui scop. Deoarece boala, indiferent de localizare, intereseaza organismul in general si imbraca aspecte particulare in functie de bolnav, tratamentul trebuie sa se adreseze nu numai organului lezat, dar si restabilirii functiilor celoralte organe; sa fie totdeauna individualizat - cu alte cuvinte, trebuie sa se trateze bolnavul, si nu boala. Principalele forme de tratament sunt: tratamentul etiologice, care se adreseaza cauzelor bolilor; tratamentul functional, care urmareste restabilirea functiilor deficiente ale organismului; tratamentul simptomatic, care urmareste combaterea (calmarea) simptomelor. Mijloacele si caile de tratament sunt multiple. Ele se pot reduce la tratamentul igieno-dietetic; tratamentul prin agenti fizici; tratamentul climateric si balneoclimateric; tratamentul chirurgical.

Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic urmareste stabilirea regimului alimentar (dieta si reglementarea activitatii fizice si intelectuale. Importanta acestui tratament rezulta si din faptul ca multe boli se pot vindeca numai prin dieta si repaus (unele enterocolite acute, unele nefrite etc.), altele putandu-se mentine in stare de compensare (afectiuni cardiace, hepatice, renale). Dietetica sau alimentatia curativa se ocupa cu alimentatia omului bolnav. Experienta clinica arata ca alimentatia curativa este un important factor in tratamentul diferitelor boli, intensificand actiunea celorlalti agenti terapeutici, iar in unele boli fiind un factor terapeutic de sine statator. Dietetica utilizata corect, limiteaza intrebuintarea medicamentelor, evitand astfel polipragmazia. De exemplu, printr-un tratament corect al constipatiei cu regim bogat in celulozice si glucide, se evita intrebuintarea numeroaselor laxative si purgative, care cu timpul produc obisnuinta. In ultimele decenii s-a introdus o notiune noua, aceea de aliment-medicament. De exemplu, oul, prin compozitia sa, pe langa valoarea alimentara si calorica, poseda si calitatile unui medicament indicat in perioada de stare si de convalescenta a diferitelor boli (hepatice, colite de fermentatie, anemie, astenie, colccistome); la fel, branza proaspata de vaci se recomanda in regimul hepatitelor, caisele, in dieta potasica; ficatul crud, in anemia pernicioasa, regimul de cruditati (fructe, legume), in constipatia obisnuita. Dar, dietetica joaca un rol important si in profilaxia episoadelor acute, a complicatiilor si a decompensarilor (insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, diabet zaharat, colecistite, boala ulceroasa etc.). Regimul dietetic trebuie intotdeauna individualizat, adaptat fazei de evolutie a bolii si cat mai variat, pentru a nu provoca repulsie, deci necooperarea bolnavului. La stabilirea unui regim trebuie precizate alimentele permise, cantitatea si calitatea lor, orarul si repartizarea meselor, durata aplicarii. Se recomanda, uneori, foi de regim. Periodic, bolnavul trebuie cantarit, pentru a aprecia succesul sau ineficacitatea metodei. Repausul - al doilea element al tratamentului igieno-dietetic - urmareste crutarea organismului bolnav, eliminand orice efort inutil. Un alt principiu este cel al terapiei active, care are drept scop calirea organismului prin exercitii fizice sau de alta natura. Cele doua principii se completeaza, aplicandu-se in raport cu faza evolutiva a bolii: repaus in fazele acute; repaus combinat cu miscare sau efort, in convalescenta. Repausul este nu numai fizic, dar si psihic, intelectual. Se deosebesc mai multe forme de repaus: Absolut, cand bolnavul nu are voie sa paraseasca patul. Se recomanda in infarctul miocardic, cardita reumatica evolutiva, ritmurile patologice de inalta frecventa, unele forme grave de insuficienta cardiaca, hemoragiile grave. Repausul absolut, prelungit, se poate insoti dc multe inconveniente (tromboflebita), constipatie, infectii pulmonare, de decubit etc.), fapt pentru care se recomanda pozitia semisezanda, masajul periodic al extremitatilor, supravegherea continua a bolnavilor, mai ales cand sunt batrani, casectici, emfizematosi etc. Relativ, care, desi obliga pe bolnav sa stea la pat in majoritatea timpului, permite parasirea acestuia pentru mici plimbari, toaleta zilnica, alimentatie etc. Partial, cand se tin in stare de inactivitate numai anumite parti ale organismului (de exemplu: imobilizarea membrelor fracturate prin aparate gipsate). Rolul asistentei medicale in aplicarea tnitamentului igieno-dietetic este foarte important, ea contribuind la toate formele si fazele acestui tratament, urmarind respectarea acestuia, apreciind rezultatele favorabile sau depistand tulburarile secundare.

Tratamentul medicamentos

Acesta ramane cel mai important mijloc terapeutic. Medicamentele sunt destinate uzului extrern si intern si se pot introduce pe caile: cutanata (frictiuni, ungere), digestiva (absorbtie, clisma), respiratorie (inhalare - aerosoli), parenterala (injectii, perfuzii etc.), rahidiana. Medicamentele sunt eliminate prin scaun, urina, transpiratie, saliva, aerul expirat. Supradozajul medicamentos sau absenta eliminarii. due la intoxicatie. La fiecare medicament se deosebesc: doza terapeutica: variaza intre doza minima la care apare efectul dorit si doza maxima; doza maxima: cea mai mare doza suportatii de organism, fara sa apara fenomene toxice; doza toxica: cantitatea de medicament care, introdusa in organism, determina fenomene toxice;  doza letala: care determina moartea bolnavului. Diferentierea substantelor, in medicamente si otravuri, in afanl de doza depinde si de calea de administrare si de capacitatea de absorbtie. Medicamentele sunt prescrise de medic, dar sunt administrate de surori, fapt pentru care ele trebuie sa cunoasca: dozele medicamentelor; indicatiile, contraindicatiile, reactiile adverse si incompatibilitatile medicamentelor; calea de administrare si modul de administrare; fenomenele de obisnuinta, de rezistenta (rezistenta la antibiotice), ale toxicomaniei (morfina, cocaina), fenomenele de intoleranta si de hipersensibilitate (alergia medicamentoasa). Dupa gradul lor de toxicitate, medicamentele sunt: toxice, stupefiante si medicamente obisnuite. Se mai disting: medicamente oficinale, preparate anterior in farmacie (de pilda, tinctura de iod); medicamente magistrale, preparate dupa prescriptia data de medic (reteta); specialitati farmaceutice, realizate in laboratoare specializate, insotite de indicatia referitoare la compozitie, administrare etc. Medicamentele se prezinta diferit: pulberi; hidrice, cand an ca solvent apa, solutii (clorurate, glucozate, apa oxigenata); tizane, preparate prin infuzie in apa fierbinte; medicamente care au ca solvent alcoolul (tincturi, alcooluri aromatice); extractele, preparate prin evaporare; portiuni sau preparate zaharate; emulsii, siropuri; medicamente solide (tablete, pastile, pilule, granule, capsule, comprimate, casete); medicamente pe baza de grasimi (pomada, ulei unguent etc.). Stocul de medicamente destinat tratamentelor curente folosite in sectie si satisfacerii necesitatilor neprevazute si de urgenta, constituie aparatul, care este de fapt un punct farmaceutic de sectie.