Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea

Produs recomandat

Cele mai vandute

- 3 %Discount 3 %

Purulenta pleoapei - Perinefrita (flegmonul) si Abcesul palpebral

Descrierea/ Definitia Purulentei (supuratiilor) ploeapei:

Purulenta pleoapei reprezinta o infectie acuta, care poate aparea la nivel ocular, palpebral. Purulenta pleoapei poate fi identificata sub alte doua forme de supuratie palpebrala, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza. Prima forma de purulenta a pleoapei o reprezinta perinefrita, sau flegmonul pleoapei.

Perinefrita pleoapei reprezinta o supuratie difuza, cu alte cuvinte o inflamatie acuta a tesutului celular, dar fara a prezenta urme de necrozare.

Cea de-a doua forma de purulenta palpebrala se numeste abces (abcesul palpebral) si este, de fapt, un stadiu evolutiv, de continuitate a perinefritei pleoapei.

Abcesul palpebral reprezinta o infectie acuta, in acest caz, localizata la nivel ocular, palpebral, care de recunoste ca fiind o colectie purulenta bine delimitata, formata in urma distrugerilor tesuturilor generate de o serie de paraziti, sau microbi.

Cauzele Purulentei (supuratiilor) ploeapei:

In general purulenta, sau supuratia pleoapei are ca si cauza infectia cu stafilococul hemolitic auriu. Cu toate acestea perinefrita (flegmon) pleoapei are ca sursa generala infectia cu streptococ si, mai rar, infectia cu stafilococ, ori alte forme de patogeni anaerobi. La fel precum in cazul perinefritei (flegmonului) si abcesul palpebral (al pleoapei) impartaseste aceeasi sursa de infectie, si anume streptococii.

Simptomatologia Purulentei (supuratiilor) ploeapei:

Iata simptomatologia flegmonului (perinefritei) pleoapei. Asa cum am mai afirmat, flegmonul pleoapei este o inflamatie acuta tisulara, care manifesta supuratii difeze, dar care nu prezinta necroza tisulara. Perinefrita (flegmonul) palpebral, din punct de vedere infectios, are tendinta sa se extinda. Infectia are ca punct de pornire zona tisulara subcutanata a pleoapei. In cazul perinefritei palpebrale se observa afectarea starii generale a subiectului. Subiectul prezinta stare de febra ridicata, insotita de frison. Iata prima faza de infectie: aparitia edemului inflamator (escoriatie), nu mai mare decat o intepatura de ac, in locul de inoculare a patogenului (fie el streptococ, sau stafilococ).Mentionam ca in cazul in care procesul inflamator este difuz si lent, se poate observa o forma de impastare superficial difuza a tegumentelor afectate, care la palpare devin dureroase. In zilele urmatoare inocularii observam accentuarea semnelor inflamatorii, cu mentiunea aparitiei puroiului in interiorul plagii si a primelor semne de necrozare a tesuturilor implicate. Starea subiectului se agraveaza. Febra ridicata si frisonul  - primele semne ale infectiei, sunt acum insotite si de stari precum greturi si varsaturi, tulburari digestive, si/sau iritabilitate cauzata de accentuarea durerilor locale. Daca nu se intervine in aceste conditii, viata subiectului poate fi pusa in pericol. La aproximativ o saptamana de evolutie, perinefrita (flegmonul) pleoapei incepe sa dezvolte necroza tisulara locala avansata, care poate duce la grave complicatii (hemoragii locale prin afectarea vascularizatiei, septicemie, sechele in urma necrozarii ireversibile a formatiunilor anatomice regionale). Starea grava a subiectului se mentine, insa se diminueaza durerea locala, lasand o falsa impresie de regresie a infectiei. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical in drenajul colectiei de puroi, pielea din jurul focarului inflamator se desprinde, lasand puroiul de culoare galben verzui, sa se scurga impreuna cu fragmentele de tesutul necrozat din interior. In aceasta ultima faza, exista posibilitatea ca flegmonul (perinefrita) pleoapei sa se vindece, insa subiectul va ramane cu cicatrici si, in unele cazuri, cu sechele.

Abcesul pleoapei are ca punct general de pornire infectarea cu streptococ, sau stafilococ. Cand vorbim despre simpomatologia abcesului palpebral trebuie sa tinem cont de localizarea acestuia. Daca localizarea abcesului se face la nivel celular subcutanat, iar procesul inflamator este superficial, abcesul palpebral se diagnosticheaza cu usurinta.  In cazul abcesului palpebral, subiectul sufera dureri foarte puternice in zona oculara. Usturimea din zona inflamata este direct proportionala cu gradul de utilizare a respectivei zone afectate, in acest caz, zona palpebrala. Acest aspect conduce subiectul catre reactia de neutilizare a pleoapei, pentru a evita usturimea. Concomitent cu durerea scalara, subiectul sufera stari febrile usoare. Dupa cateva zile de la inoculare, subiectul prezinta edem inflamator palpebral, asemanator in caracteristici perinefritei palpebrale in stadiu incipient. Edemul se accentueaza, prezentand centrul leziunii de culoare rosie (la palpare, pe langa senzatia dureroasa, apar primele semne de colecta purulenta). Totodata, subiectul experimenteaza senzatie de tensiune pulsanta in zona inflamata. In general, in momentul identificarii colectei purulente, se procedeaza la drenajul ei pe cale chirurgicala, pentru a evita cronicizarea abcesului. Daca drenajul colectei de puroi s-a efectuat corect si complet, leziunea se cicatrizeaza favorabil in termen de doua, trei zile.

Diagnosticarea Purulentei (supuratiilor) ploeapei:

Manifestarile clinice ale perinefritei pleoapei sunt asemanatoare cu situatiile in care purulentele au aceeasi localizare oculara. Cand perinefrita se localizeaza la nivel ocular palpebral, observam aspectul pleoapelor (sunt vizibil edematiate si congestionate). Un alt aspect specific in diagnoza este acela al tegumentului pleoapei care devine cald si capata un aspect lucios. Din cauza accentuarii progresive a edemului, fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai are posibilitatea de a ridica pleoapa). De aici, infectia se extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite, ducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral.

Abcesul palpebral este stadiul evolutiv urmator perinefritei pleoapei. Asa cum aminteam, pleoapele sunt foarte congestionate si tumefiate. La palpare, pleoapele pot evidentia fluctuatia (temperatura oscilanta, semn specific zonelor edemice). Abcesul palpebral poate fistuliza spontan, ca oricare alt abces, totodata are posibilitatea de a se croniciza.

Tratamentul Purulentei (supuratiilor) ploeapei:

Atat in cazul perinefritei palpebrale, cat si in cazul abcesului pleoapei, se recomanda tratamentul antibiotic (ampicilina, oxacilina, penicilina), dozajul acestuia fiind recomandat in functie de gravitatea, sau intensitatea infectiei. In cazul in care infectia nu s-a localizat inca, se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol). In momentul in care apare fluctuenta (semnul localizarii colectiei purulente) se procedeaza la incizarea si drenajul colectiei purulente.

Tratamente naturiste pentru Purulenta pleoapei Perinefrita (flegmonul) si Abcesul palpebral