Rezistenta la insulina

Echipa Ekilibrium recomanda:
Ornitina

Rezistenta la insulina

Descriere Rezistenta la insulina:

Rezistenta la insulina reprezinta un termen care implica o anumita concentratie a insulinei, dezvoltand un efect biologic scazut. Rezistenta la insulina implica administrarea unei doze de 200 de unitati de insulina pe zi. Astfel, se obtine controlul glicemic si se  previne cetoza. Rezistenta la insulina implica aparitia unor simptome ca obezitatea, intoleranta la glucoza, diabetul si sindromul metabolic, precum si statusul de rezistenta extrema la insulina. Sindroamele sunt asemanate cu boli imunologice, conditii genetice, endocrine si metabolice. Sindromul metabolic mai poarta denumirea de sindromul X sau sindromul dismetabolic si atrage atentia din cauza importantei sale clinice.

Rezistenta la insulina implica o baza comuna pentru dezvoltarea intolerantei la glucoza, implicand diabetul si boala cardiaca coronariana. Persoanele cu sindromul metabolic prezinta un risc crescut de deces prin infarct sau atac cerebral fata de cele fara sindrom. Persoanele cu sindromul metabolic au un risc de 5 ori mai marit de dobandire a diabetului de tip 2. Diabetul zaharat este considerata a sasea cauza de deces prin boala si a saptea cauza de deces in lume. In lume, se estimeaza pana la 80% dintre cei 200 milioane de diabetici vor muri prin boli cardiovasculare. Diabetul reprezinta o cauza esentiala a bolii renale, aflata in stadiu terminal si a orbirii in lume. Persoanele diagnosticate cu diabet prezinta un risc marit de moarte cardiaca si atac cerebral, de asemeni un risc crescut de neuropatie si gangrena. Diabetul este asemanat si cu complicatii metabolice acute. Principala cauza de deces in tarile dezvoltate o reprezinta boala cardiaca. Mortalitatea si morbiditatea asemanate cu aceste conditii cu rezistenta la insulina implica: ovarele polichistice, conditii lipodistrofice si leprechaunismul.

Cauze Rezistenta la insulina:

Rezistenta la insulina implica diverse entitati clinice. Insulina se leaga si se manifesta mai ales prin receptorii de insulina si factorul de marire insulinlike-IGF-1 receptor. Actiunile celulare ale insulinei implica o gama variata de efecte pe caile de semnalizare postreceptor pe celulele tinta.
Mecanismul responsabil de rezistenta la insulina implics defecte genetice sau primare ale celulelor tinta, autoanticorpi antiinsulina si degradarea accelerata a insulinei. Obezitatea reprezinta cea mai intalnita cauza a rezistentei la insulina. Este asemanata cu un numar diminuat de receptori si cu imposibilitatea postreceptor de a activa tirozinkinaza.

Rezistenta la insulina detine un rol patogenic major in aparitia sindromului metabolic implicand: hiperinsulinemia, diabetul tip 2 si intoleranta la glucoza, obezitatea centrala, hipertensiunea, dislipidemia, nivel scazut de HDL si nivel crescut de LDL, hipercoagulabilitatea cu marirea inhibitorului activatorului de plasminogen1.

Inflamatia si adipocitokinele detin un rol esential in dezvoltarea sindroamelor metabolice. Nivelul marit de proteina reactiva C este relationat cu rezistenta la insulina si sindromul metabolic. Nivelul diminuat de adiponectina si concentratiile marite de leptina reprezinta simptome asemanate cu sindromul metabolic si rezistenta la insulina. Omentin este o adipokina produsa de grasimea viscerala.

Rezistenta insulinica, hiperinsulinemia compensatorie sunt asemanate cu boala cardiovasculara. Disfunctia endoteliala reprezinta o manifestare a sindromului de rezistenta la insulina. Diabetul tip 2 se manifesta prin marirea eliberarii de glucoza hepatica, cresterea rezistentei periferice la insulina si diminuarea secretiei de insulina. In muschii scheletici transportul anormal al glucozei provoaca rezistenta la insulina. GLUT-4 este principalul transportor al insulinei. Insulina si IGF sunt reglatori importanti ai functiei ovariene. Rezistenta la insulina este responsabila de hiperandrogenismul caracteristic ovarelor polichistice. In prezent, sunt intalnite doua variante majore de anomalie a receptorului insulinic asemanate cu acantosis nigricans-tipul A prin receptor absent sau disfunctional si tipul B prin autoanticorpi ai receptorului de insulina. 

Tratament Rezistenta la insulina:

Tratamentul are rolul de a diminua riscul de mortalitate. Medicamentele au rolul de a diminua rezistenta la insulina. Se administreaza biguanidele si thiazolidonele, care detin efecte antihiperglicemice si de sensibilizare la insulina. Sunt utilizate doze mari de insulina pentru a acoperi rezistenta la insulina. Raspunsul la dozele obisnuite de insulina este remarcat la persoanele care prezinta o rezistenta provocata de distrugerea la locul de injectare. Metforminul reprezinta o biguanida, care are rolul de a diminua glucoza hepatica si de a mari asimilarea in tesuturile periferice (muschi si adipocite) . Metforminul este un medicament esential in tratamentul pacientilor care prezinta o obezitate crescuta si au diabet tip 2. Medicamentul are rolul de a elimina kilogramele nedorite si de a ameliora profilul lipidic si integritatea vasculara. Thiazolidonele au rolul de a diminua nivelul de insulina din plasma si trateaza diabetul tip 2 asociat cu rezistenta la insulina. 

Tratamente naturiste pentru Rezistenta la insulina