Boli autoimune (Boli de autoagresiune) sunt boli produse de reactia imuna a organismului impotriva unor celule, tesuturi sau organe proprii. Ele contrazic principiul clasic al imunologiei asupra tolerantei imunologice a organismului pentru propriile sale structuri. De cele mai multe ori, reactia imuna care genereaza aceste boli este indusa de denaturarea tesuturilor sau organelor de catre actiunea unor factori fizici, chimici, sau microbieni (in special virusuri). Exista unele organe care prezinta susceptibilitati de a fi tinta unei autoagresiuni (hematii, leucocite, tiroida, cornee, testicul, articulatii, tesut conjunctiv, tesut nervos, ficat, rinichi). Cele mai importante boli autoimune sunt anemiile hemolitice, leucopenia, trombocitopenia, tiroidita Hashimoto, cheratoconjunctivita Sjogren, bolile de colagen, rectocolita hemoragica, scleroza multiple, precum si unele forme de hepatita cronica, nefrita sau miocardita. Exista presupuneri ca si in producerea arteriosclerozei si chiar a imbatranirii organismului ar interveni factori imuni. Tratamentul consta in diminuarea reactiei imune a organismului prin administrare de cortizon sau substante citostatice. In unele forme se obtin rezultate prin indepartarea chirurgicala a splinei sau a timusului.
|