Constiinta reprezinta trasatura a activitatii nervoase superioare a omului constand in utilizarea celui de al doilea sistem de semnalizare - vorbirea, pentru a gandi si a determina raporturile sale cu realitatea inconjuratoare pe baza reflectarii realitatii obiective. Constiinta a aparut in procesul muncii si este specifica omului. In unele stari de mare oboseala, sau sub actiunea drogurilor, a alcoolului, constiinta poate fi alterata sau chiar dispare. Constiinta prezinta tulburari in starile depresive, melancolie, dementa precoce, epilepsie. In cazurile de hipnoza, isterie, delir oniric se poate vorbi de o dublare a constiintei. |