Inflamatie

Inflamatia descrie un proces patologic determinat de leziunile produse in organism in urma actiunii a diversi factori (fizici, chimici, biologici) si de reactia organismului fata de aceftia. Inflamatia este determinata de alterarea produsa de actiunea factorilor inflamatori, care in functie de natura acestor factori, poate merge de la leziuni degenerative mai mult sau mai putin grave pana la necroza. Reactia organismului tinde sa repare alterarea si sa elimine in unele cazuri (infectie microbiana) factorul inflamator. In prima instanta, aceaste reactie (reactie inflamatorie) se traduce prin exudatie (iesirea sangelui in afara vaselor) datorita unor fenomene ca hiperemia, diapedeza (traversarea peretelui vascular de catre Ieucocite si hematii) si edemul. Exsudatia are rolul sa indeparteze tesuturile distruse si sa combata, prin Ieucocite si anticorpi, infectia microbiana. Ea este urmate de proliferare, adica de inmultirea histiocitelor (celule cu capacitate de mobilizare si fagocitoza din tesutul conjunctiv) si celulelor conjunctive, al caror rol este sa combata in continuare infectia si sa repare tesuturile lezate. Dupa evolutia ei, inflamatia este acuta (cand predomina procesele exudative care produc o simptomatologie foarte exprimata, dar de scurta durata), subacute si cronica (cand predomina proliferarea celulara). Inflamatia acuta se caracterizeaza prin roseata (hiperemie si edem), la care se adauga impotent functionala a organului inflamat. Aceste semne au fost recunoscute inca din antichitate de Celsus (semnele celsiene ale inflamatiei): rubor, dolor, calor, tumor et functio laesa). In inflamatiile subacute sau cronice aceste semne sunt mai atenuate. Dupa modificarile care predomina, inflamatia se clasifica in alter ativd, exsudativa si proliferative. Dupa natura exsudatului, inflamatia exsudativa poate fi seroasa, serofibrinoasa, fibrinoasa, hemoragica, purulenta, gangrenoasa si catarala (cand exsudatul se amesteca cu mucus). Unele inflamatii, in special cele cronice, evolueaza cu formarea de granuloame (inflamatia granuIomatoasa, granulomatoze). De multe ori caracterul microscopic al acestor granuloame este specific microbului care a produs boala: inflamatia specifica. Asa sunt tuberculoza, sifilisul, lepra, morva, actinomicoza, rinoscleromul etc.). Leziunile produse in cadrul inflamatiilor se vindeca prin revenirea la aspectul anterior, daca inflamatia a fost usoara si de scurta durata (restitutio ad integrum) sau prin inlocuirea tesuturilor distruse cu tesut conjunctiv provenit din transformarea infiltratului inflamator (fibroza, scleroza).