patlagina

Patlagina

Patlagina denumiri populare: batlagina, iarba bubei, iarba de cale, iarba grasa, iarba mare, limba boului, limba manzului, limba oii, mama padurii, minciuna, patlanjel, patlagina.

Traditia populara:

Ca leacuri babesti erau folosite in special frunzele de patlagina, fierte, oparite sau proaspete serveau la tratarea afectiunilor precum rani, bube, umflaturi , tuse etc. In zona maramuresului ceaiul din frunze de patlagina, era folosit impotriva tusei magaresti, naduselii si a raguselilor. In vlasca frunza se fierbea in vin , iar decoctul din radacina in amestec cu frunze era leac pentru tuberculoza. In zona Iasi era considerata a fi un leac foarte bun pentru a te vinedeca de afectiuni ale ficatului si de splina. In satele di Teleorman frunzele se fierbeau in lapte dulce, apoi se strecurau si se beau cate trei cesti pe zi, restul fiind puse pe piept, timp de sase saptamani. Sucul de patlagina se dadea copiilor contra limbricilor.

Patlagina compozitie: frunzele (Folium Plantaginis) aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii formate în mare parte din xiloza, acid poliuronic, pentozane, etc. Tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, vitaminele: A, C, K, substante antibiotice, substante minerale.

Seminte de patlagina contin : mucilagii si un trizaharid (planteoza).

Proprietatile patlaginei:

- emolient ( mucilagii), hemostatic ( vitamina K) , usor astringent,

- un bun antibiotic,

- antipruginos, expectorant, antidiareic,

- cicatrizant datorita alantoidei, depurativ.

Afectiuni tratate cu patlagina: abcese, acnee, adenoida, afectiuni vasculare, afte, amigdalita cronica, arteroscleroza, astm, blefarite, bronsita cronica, catar digestiv si urinar, conjunctivita, constipatie, diaree, eczeme, faringite, furuncule, gastrita hiperacida, hemoragii, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, infectii bucale, inflamatii, întepaturi de insecte, iritatii cutanate, laringite, leziuni eczematiforme, leziuni sângerânde, leziuni ulcerate, mancarimi de piele, muscaturi de serpi, rani purulente, reumatism, stomatite, traheite, tuse, ulcer stomacal, ulcere si ulceratii, umflaturi, zona zoster.

Mod de preparare:
Intern
-Infuzie  10 minute din 1-2 lingurite de patlagina in 250 ml apa in clocot.  Se pot consuma 3-4 ceaiuri pe zi.
- o lingurita de frunze uscate si macinate se ia in gura,  se tine 10 minute dupa care se inghite. Este foarte utila in hemoragii .
- infuzie  10 minute din 50 g de frunze puse in  500 ml apa clocotita. Se strecoara ( se poate pune miere poliflora)  si se ia cate o lingurita la tuse sau in alte afectiuni.
-Peste 50 g de praf de planta se poate pune 250 ml alcool alimentar de 70 grade, se tine la macerat 15 zile apoi se strecoara . Se ia cate 10 picaturi sau chiar o lingurita in combinatie cu apa.
Extern:
- cele folosite intern pot fi folosite si extern. In plus se poate pune praf de planta uscata pe afectiuni sau se pot face diferite creme cu putina ceara de albine si ulei în care se va pune praf de planta.