aritmiile si cordul pulmonar cronic

 O buna circulatie a sangelui in corp este realizata de munca ritmica a inimii, cu o frecventa de 70-80 de batai pe minut, sub dependenta centrilor nervosi situati in muschiul inimii.
Uneori se produc dereglari in formarea sau transmiterea stimulilor nervosi, manifestandu-se sub forma de aritmii cu ritm rarit, accelerat sau chiar normal insa neregulat.
Tulburarile de ritm cardiac sunt cateodata fara importanta, alteori tradeaza alterari profunde in muschiul inimii.
Unele aritmii nu sunt percepute, altele - dimpotriva - deranjeaza persoana in cauza.
Simptomatologia aritmiilor este extrem de variata si gradul tulburarii cauzate bolnavului corespunde totdeauna severitatii tulburarii de ritm.
De exemplu extrasistolele, adesea fara insemnatate patologica, nelinistesc persoanele respective, care acuza senzatiile cele mai ciudate. Acelasi lucru si in ceea ce priveste prognosticul celor care prezinta diverse alte aritmii. De exemplu, atat fibrilatia atriala, cat si aritmia extrasistolica pot fi trecatoare in functie de aparitia si disparitia cauzelor care le-au produs (o boala febrila, intoxicatia cu alcool sau tutun, o emotie intensa) sau, dimpotriva, aceste aritmii pot trada existenta unei boli de inima mai severe care trebuie tratata cu atentie.
Cu titlu de curiozitate mentionam cele mai comune aritmii: tahicardia sinuzala, bradicardia sinuzala, aritmia extrasistolica, tahicardia paroxistica, fluterul atrial, fibrilatia atriala si diferitele blocuri ale inimii. Alte tulburari de ritm, mai rare, au cele mai diferite semnificatii patologice, care vor fi stabilite numai de catre medic, singurul in masura sa stabileasca felul si natura aritmiei, precum si viitorul celui in cauza.
CORDUL PULMONAR CRONIC
Prin numarul mare de cazuri, cat si prin problemele medico-sociale pe care le ridica, cordul pulmonar cronic constituie - ca importanta - a patra grupa de boli cardiovasculare. Cordul pulmonar cronic nu este initial o afectiune cardiaca, ci consecinta unor boli care ingreuneaza circulatia sangelui prin plamani. Daca plamanii se sclerozeaza, ca urmare a unor boli cronice, sau se turtesc datorita obezitatii sau deformarilor cutiei toracice, ei vor constitui un baraj dificil de trecut in circulatia sangelui pompat de ventriculul drept. Inima dreapta trebuie sa lucreze din ce in ce mai greu, pana ce oboseste si intra in stadiul de cord pulmonar cronic. Boala este agravata - de obicei - de un proces bronsitic acut, grefat pe plamanul sclerozat de multa vreme. Aceasta suprainfectie bronsica constituie picatura de apa care face sa se reverse paharul plin. Respiratia este din ce in ce mai greoaie, bolnavul tuseste frecvent, de cele mai multe ori cu o expectoratie mucopurulenta, se simte tot mai obosit, fata tinde sa se coloreze spre vanat, apar edemele si umflarea venelor de la gat, iar ficatul se mareste si devine dureros. Cordul pulmonar cronic este mai frecvent la barbatii fumatori, dupa varsta de 50 de ani si la bronsiticii cronici.
In mod logic, profilaxia acestei boli consta in evitarea sau corectarea emfizemului pulmonar, bronsitei cronice, tuberculozei pulmonare, supuratiilor pulmonare, astmului bronsic, deformatilor toracelui, silicozei si obezitatii.
Tratamentul se instituie in functie de cauza care determina cordul pulmonar cronic. Independent de natura tratamentului, gimnastica medicala constituie unui dintre cele mai eficace mijloace de a imbunatati functia respiratorie a plamanilor. Trebuie sa se evite racelile si infectiile (evitandu-se schimbarile bruste de temperatura, inhalarile de aer rece, ingestia de apa rece dupa efort). Mai trebuie sa faca profilaxia insuficientei respiratorii obezii, ghebosii, ca si purtatorii de sechele dupa poliomielita. Tratamentul cordului pulmonar cu medicamente antiinfectioase pulmonare reduce fenomenele si reechilibreaza pe bolnav, in schimb, o reinfectie sau nerespectarea regimului de viata declanseaza un nou atac, inrautatind boala. De aceea, oricare bolnav din aceasta categorie va evita agravarea afectiunii, tratandu-se sistematic cand simte ca respira mai greu la mers si la urcat scari sau la mici eforturi care anterior jenau, cand tuseste si expectoreaza. Obtinandu-se o ventilatie mai buna in plamani bolnavi, in urma tratamentului bolii de baza, se poate corecta - mai lesne - si insuficienta cardiaca, cu ajutorul medicatiei specifice: digitala si diuretice.
Tratamentul insuficientei nu are efect daca nu se elimina cauzele care au contribuit la instalarea bolii: pulberi, fumat, atmosfera rece si umeda, bronsite repetate, stari alergice, tuberculoza si supuratii pulmonare, obezitate.