hipertensiunea arteriala

 Hipertensiunea arteriala este cea mai raspandita dintre toate afectiunile cronice cunoscute si se cazeaza prin cresterea exagerata a presiunii sangelui in patul arterial.
Mai mult de jumatate din cardiopatii adulti si pentru hipertensivi si proportia lor creste mereu. Mecanismul de producere a hipertensiunii arteriale este foarte complex si inca incomplet lamurit, desi s-au realizat progrese insemnate in acest sens.
Sangele circula prin artere cu anumite presiuni. Una dintre ele corespunde tensiunii arteriale minime si reprezinta presiunea constanta pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali, egaland forta elastica a acestora. Cea de a doua forta, care corespunde tensiunii arteriale maxime, reprezinta presiunea suplimentara datorita contractiei muschiului cardiac care face ca sangele sa fie impins spre a circula in intregul arbore vascular.
In mod normal, sangele circula prin artere cu o presiune in jurul a 140 mm Hg maxima si 80 mm Hg minima. Persoanele varstnice cu valori tensionale pana la 160/95 mm Hg nu sunt socotite ca hipertensive. Persoanele tinere, la care se inregistreaza aceste valori, trebuie sa ramana sub supraveghere medicala.
In unele conditii neprielnice, tensiunea arteriala se mareste peste granitele normalului, devenind un pericol pentru sanatate. Valorile tensiunii ajung la niveluri mai mult sau mai putin ridicate, dupa natura si gradul bolii, interesand uneori numai una dintre cele doua presiuni arteriale - fie maxima, fie minima - alteori pe amandoua.
Dupa cauza se disting doua feluri de hipertensiune arteriala. O proportie de 10% din cazuri sunt hipertensiuni arteriale secundare datorite unor boli bine definite. De obicei, tensiunea revine la normal o data cu vindecarea bolii care a declansat-o.
Problema cea mai dezbatuta o constituie hipertensiunea arteriala esentiala, intalnita la 90% din hipertensivi si care se datoreste in buna parte ritmului vietii moderne, incordarii nevoase. O influenta hotaratoare o are si factorul alimentar. Cardiopatiile de origine arteriala cresc numeric in tarile unde ratia in substante grase, mai ales de origine animala, este ridicata. In sfarsit, un rol important mai joaca obezitatea, consumul de sare in exces, fumatul si abuzul de bauturi alcoolice. Datele statistice arata ca si ereditatea contribuie la aparitia hipertensiunii arteriale, mai ales daca ambii parinti sunt hipertensivi.
Simptomele hipertensiunii arteriale sunt extrem de variabile. In stadiul prehipertensiv, bolnavul se poate simti foarte bine. Alteori, el acuza unele manifestari discrete: usoara durere de cap, ameteli, oboseala, iritabilitate, insomnie, in orice faza a hipertensiunii arteriale, cresterea presiunii sanguine reprezinta simptomul cel mai caracteristic, insa viitorul bolnavului nu depinde de valoarea acestor cifre tensionale, ci mai ales de starea arterelor sale. Unii bolnavi suporta foarte bine valori tensionale de peste 250 mm Hg, fara nici o suparare; in schimb, altii, au maxime moderate, in jurul a 180-190 mm Hg, fac accidente vasculare. Stim ca valorile normale ale tensiunii arteriale sunt in functie de varsta si intr-o oarecare masura in raport cu sexul, fiind in general mai mari la barbati. Valorile tensionale mai mari, peste cele permise de varsta si sex, impun controlul sistematic al intregului organism, inclusiv al inimii si vaselor, pentru a se cauza, cat si stadiul hipertensiunii.
In functie de gravitate si rapiditatea instalarii modificarilor organice deosebim o forma de hipertensiune cu evolutie benigna si o forma cu evolutie maligna.
Hipertensiunea arteriala cu evolutie benigna se caracterizeaza prin cresteri lente si cu valori moderate ale tensiunii arteriale, fara complicatii vasculare si functionale insemnate din partea altor organe, bolnavul fiind apt de o munca moderata, putand duce o viata aproape normala timp indelungat, bucurandu-se de rezultatele dietei alimentare si ale medicatiei hipotensive.
Hipertensiunea arteriala cu evolutie maligna a devenit mult mai rara de cand se poate interveni eficace, cu medicatia moderna antihipertensiva si diuretica. In aceasta forma, fenomenele se agraveaza rapid. Bolnavul se poate plange de ameteli accentuate, dureri de cap intense si rebele la tratament, vajaieli in urechi, insomnie, oboseala, palpitatii, intepaturi in dreptul inimii, tulburari de vedere sau amorteli in maini. Cifrele tensionale marcheaza valori mari, interesand in special minima, care trec de 120 mm Hg. Cateodata, fenomenele nervoase se intensifica: slabeste memoria, apar tulburari de vorbire, surditate, senzatie de deget mort si dereglari ale tubului digestiv. Concomitent cu fenomenele subiective se constata semne de suferinta din partea unor organe vitale: inima, creier, rinichi.
Pentru prognosticul bolii este foarte importanta diferentierea - la timpul oportun - a hipertensiunii arteriale esentiale de hipertensiunea arteriala secundara, care se datoreste unor boli de rinichi, de inima, anumitor afectiuni endocrine, in special de natura tiroidiana, suprarenala sau hipofizara, unor afectiuni cerebrale, precum si sarcinilor complicate cu o boala de rinichi. Evolutia hipertensiunii arteriale secundare, fiind legata de aceea a bolii de baza, inseamna ca inlaturand cauza (tratand boala propriu-zisa) dispare si efectul (se obtine normalizarea tensiunii). Controlul tensiunii arteriale se face la intervale de timp variabile, in functie de necesitatile apreciate de medic. Prin urmare nu este necesar, nefiind in folosul sanatatii noastre, sa ne prezentam la dispensar la fiecare 3-4 zile pentru a ni se lua tensiunea.
Important este sa se stabileasca starea arterelor inimii, creierului si rinichilor, care orienteaza - in mod efectiv - asupra evolutiei bolii si masurilor de tratament ce trebuie sa fie instituite. Or, cum aceasta modificare functionala si structurala a arterelor nu se face prea repede, de la o zi la alta, nu este nici rational si nici instructiv sa se repete prea des masurarea valorilor tensionale.
Tratamentul hipertensiunii arteriale rezolva fericit, intr-o proportie mare, evolutia si complicatiile acestei boii, daca se tine seama de urmatoarele elemente si reguli de baza:
a ) Tratamentul antihipertensiv modern nu vindeca hipertensiunea arteriala, insa este capabil sa normalizeze valorile tensionale, daca este administrat in doze eficiente.
b ) Tratamentul antihipertensiv trebuie sa fie aplicat continuu, toata viata, deoarece boala este cronica. Normalizarea cifrelor tensionale si oprirea evolutiei bolii nu inseamna vindecare. Intreruperea tratamentului permite bolii sa-si reia cursul,daunand si mai mult arterelor si inimii.
c) Tratamentul hipotensiv se bucura de o gama variata de medicamente produse de industria noastra farmaceutica: Hiposerpil, Hipazin, Hipopresol, Nefrix, Meprobamat. Aceste medicamente se asociaza intre ele in doze individualizate, in raport cu valorile tensionale stabilite de medic.
d) Tratamentul hipotensiv trebuie sa fie asociat cu dieta alimentara pentru normalizarea greutatii, daca bolnavul are o suprapondere corporala. Administrarea de lichide se va face fara nici o restrictie, mai ales in anotimpul cald, cand se transpira mult; lichidele se vor ingera fractionat pentru a nu incarca circulatia.
e) In raport cu gradul bolii se va reduce sarea si se va renunta la tutun si bauturi alcoolice; in caz de obisnuinta se permite bere sau sprit in cantitati mici si numai la masa.
f) Tratamentul antihipertensiv da rezultate excelente cand este asociat cu o viata linistita, cu ore suficiente de odihna, minimum 8 ore de somn pe noapte si 1-2 ore dupa amiaza; in cazuri mai avansate se prescrie un orar de repaus mai mare.
Pentru oricare categorie de hipertensivi se recomanda multa miscare in aer liber, inclusiv petrecerea sfarsitului de saptamana in plina natura. Activitatea bolnavului va fi normala, numai diurna si fara suprasolicitari nervoase. Familia hipertensivului se va stradui sa creeze acestuia o ambianta placuta si odihnitoare.
g) Insistam asupra necesitatii de a se diferentia cat mai de timpuriu, din marea grupa a hipertensivilor, cazurile de hipertensiune arteriala secundara, pentru ca bolnavii cu aceasta forma de hipertensiune beneficiaza, de obicei, de un tratament care nu este in nici un caz limitat la medicamentele hipotensive si regimul igieno-dietetic.
Odata cu vindecarea bolii de baza, in aceste cazuri, se obtine si normalizarea tensiunii arteriale. De aceea este o mare greseala sa se trateze numai tensiunea ridicata, neglijandu-se boala de baza, asa cum incearca sa faca unii bolnavi, din proprie initiativa. Din pacate, caracterul inselator al bolii cu o evolutie de cele mal multe ori extrem de lunga, uneori fara a tulbura bolnavul, cu semne clinice care cedeaza relativ repede la tratament, il face pe cel in cauza sa se creada vindecat. Inselat, bolnavul nu acorda suficienta atentie bolii, si in consecinta, intrerupe tratamentul si isi reia viata obisnuita cu abuzuri de tot felul. In aceasta situatie, tensiunea arterila creste si influenteaza nefavorabil inima si arterele. Cand simptomele devin suparatoare si incep sa apara complicatiile cardio-vasculare ne aflam intr-un stadiu tardiv, mult mai dificil de rezolvat, ameliorarile fiind relative si tranzitorii. Este deci necesar ca bolnavul sa se adreseze de la inceput medicului specialist, pentru a se stabili cauza hipertensiunii arteriale si a se institui la timp tratamentul individualizat, inainte ca boala sa produca dezordini mari in organism.