
Plantele aromatice produc esente parfumate in anumite celule secretoase, folosind elementele nutritive din apa si din sol, dar si lumina si caldura soarelui, in cadrul unui proces numit fotosinteza. Aceste esente naturale atrag insecte benefice, precum albinele, care contribuie la polenizare si le indeparteaza pe cele daunatoare , care ar vatama sau ar manca planta.
La numeroase plante aromatice, celulele secretoase se afla aproape de suprafata, in frunze si in flori. Cand treceti pe langa astfel de plante si va atingeti de ele, parfumul lor este eliberat in aer. Delicatetea si farmecul unor asemenea esente sunt adesea descrise ca energia ori forta vietii, sufletul sau spiritul plantei, ori ca inima ei aromatica. Atunci cand plantele aromatice sunt supuse distilarii (de obicei, la abur), esentele sufera subtile modificari chimice, transformandu-se in uleiuri esentiale.
Sintagma ulei esential este aplicata, in general, tuturor uleiurilor aromatice utilizate in aromaterapie, desi din punct de vedere strict tehnic, afirmatia este incorecta. Uleiurile extrase din fructele de citrice prin simpla presare a cojii constituie si ele esenta plantei.
Unele uleiuri florale, precum cel de iasomie, sunt obtinute printr-un proces numit extractie cu solventi sau anfloraj si rezulta un asa-numit concret, care dupa o noua extractie cu solvent produce un absolut. Din motive de simplitate a exprimarii insa sintagma ulei esential este folosita ca titulatura generica, desemnand toate uleiurile utilizate in aromaterapie.