istoria aromaterapiei

Cu toate ca practica actuala a aromaterapiei moderne izvoraste din ultima suta de ani, utilizarea uleiurilor esentiale pentru tamaduirea mintii, a trupului si a spiritului era practicata deopotriva de toate marile civilizatii ale lumii antice. Plantele aromatice au indeplinit un rol esential in artele vindecatoare ale omenirii, inca de la inceputurile ei. Stramosii nostri au invatat – prin incercari repetate si observand ce plante mananca animalele atunci cand sunt bolnave – ca anumite radacini, fructe si frunze pot atenua simptomele unui mare numar de afectiuni, in vreme ce altele nu au nici un efect, ca unele chiar agraveaza manifestarile bolilor, producand voma si, uneori, chiar moartea celui care le ingereaza. Aceste pretioase cunostinte au fost transmise din generatie in generatie, pe langa mereu alte descoperiri si inovatii de la un vraci la altul, de la o vindecatoare la alta.

Vechile civilizatii au constatat, de asemenea, ca arderea frunzelor si a mladitelor unor plante putea avea efecte interesante. Unele dintre fumurile aromatice rezultate induceau o stare de somnolenta, in vreme ce altele vindecau anumite boli; unele stimulau simturile, altele, putine la numar, induceau experiente mistice ori religioase. O atare natura magica, pretioasa, a plantelor aromatice era onorata prin arderea lor, fumurile rezultate fiind oferite ca ofranda zeilor.

Este un principiu ce poate fi remarcat si astazi in templele din Orient, unde tamaia este arsa in cadrul unor ritualuri, pe altarele divinitatilor hinduse si budiste. Traditia arderii tamaii si a smirnei continua, de asemenea, si in Biserica crestina. In epoca moderna Nori de fum de tamaie se ridica in vazduh, Renasterea interesului pentru ca o ofranda adusa zeilor.

Tratamentele naturiste, pe baza de plante, a facilitat dezvoltarea aromaterapiei moderne. In anul 1920, chimistul francez Rene Gattefosse a efectuat o serie de experimente cu uleiuri esentiale si si-a dat seama de uriasul lor potential vindecator. Dupa ce s-a ars la mana in timpul unei lucrari de laborator, Gattefosse si-a cufundat bratul in ulei esential de levantica. Eficacitatea aproape miraculoasa a acestuia in vindecarea arsurii l-a determinat sa-si continue cercetarile si sa foloseasca termenul aromatherapie, pentru prima data, intr-o lucrare stiintifica, in anul 1928. Gestul sau a marcat astfel nasterea aromaterapiei moderne.