Exista trei metode principale de extractie a uleiurilor esentiale din plantele aromatice: prin presare, prin distilare si prin extractie cu solventi volatili.
Presarea
Metoda este utilizata numai pentru fructele citricelor. In cazul acestora, uleiurile esentiale sunt continute aproape de suprafata cojii si pot fi usor obtinute prin presare si scarificare (inteparea usoara a cojii), exista doua variante de presare – metoda buretelui si abraziunea mecanica – prima fiind mai veche si mai des folosita si oferind totodata un ulei esential foarte pur.
Puteti incerca si dumneavoastra acasa presand fructul cu mana: veti avea astfel o cantitate mica de ulei esential de citrice. Spalati si stergeti fructul, apoi taiati segmente de coaja. Striviti coaja presand-o intre degete, deasupra unui vas mic, pentru a culege picaturile de ulei esential. Pastrati-le intr-un flacon de sticla inchisa la culoare, cu picurator, si folositi-le ca pe orice ulei esential de citrice.
Distilarea
Procesul de distilare presupune incalzirea plantei pana la formarea vaporilor si apoi racirea acestora, astfel incat sa revina la starea lichida. La distilarea cu apa, materialul vegetal este acoperit cu lichid si incalzit intr-un vas vidat si inchis ermetic. Metoda este mai lenta si da uneori rezultate inferioare, comparativ cu distilarea cu abur, unele componente ale uleiurilor esentiale fiind afectate in mod negativ prin expunerea la temperaturi mari. Metoda distilarii cu abur, mai eficienta, foloseste vapori de apa sub presiune, pentru accelerarea extragerii uleiurilor esentiale.
Extractia cu solventi
Pentru materialele vegetale delicate, precum florile, si pentru plantele ce contin cantitati foarte mici de ulei esential, este practicata frecvent metoda extractiei cu solvent. Principalul avantaj este acela ca procedeul este unul bland, insa uleiurile esentiale rezultate contin ceruri non-volatile si coloranti din planta. Si totusi, ele sunt considerate de multi specialisti ca fiind acceptabile pentru a fi utilizate in aromaterapie. Principalii solventi folositi in prezent sunt hidrocarburi volatile (de pilda, hexanul).
Recent a fost conceput un alt procedeu, care intrebuinteaza asa-numitul dioxid de carbon hipercritic. Unele autoritati in domeniu sunt de parere ca astfel se obtin uleiuri esentiale de mare puritate si de calitate ridicata; altii au o opinie critica referitor la acest nou procedeu. Metoda necesita aparatura foarte costisitoare si de aceea uleiurile esentiale produse astfel sunt scumpe si rare.