notiuni generale despre boala

NOTIUNI GENERALE DESPRE BOALA

Cunoasterea si diagnosticul bolilor nu pot constitui un scop in sine. Istoria arata ca medicina isi are originea nu in speculatii filozofice sau in anumite cunostinte teoretice, ci in instinctul de conservare al individului si in tendinta de ajutor reciproc in cazuri de accidente sau boli, tendinta izvorata din viata sociala. Deci, a vindeca sau cel putin a usura suferinta a fost dintotdeauna scopul practicilor medicale. Dar este binecunoscut faptul ca, de obicei, este mai usor sa se previna decat sa se vindece boala, adeseori aparand agravari si chiar invaliditati, cu consecinte importante pentru individ, familie si colectivitate. Greutatile pe care le intampina cercetatorii in descoperirea cauzelor bolilor si in elaborarea medicamentelor care sa distruga factorii cauzali au dus la o dezvoltare impetuoasa a profilaxiei bolilor, ajungandu-se in acest fel la vaccinarea impotriva bolilor infecto-contagioase.

De aceea, in etapa actuala, prevenirea bolilor este idealul spre care tinde medicina. Medicina preventiva a marcat o dezvoltare uriasa, dar, cu toate realizarile obtinute, privind in perspectiva se poate spune ca este abia la inceput si ca imperfectiunile ei - atat in ceea ce priveste medicina preventiva colectiva, cat si, mai ales, cea individuala -alimenteaza si vor mai alimenta inca mult timp medicina curativa. Oricum, scopul medicinei il constituie prevenirea si vindecarea bolilor, cunoasterea si diagnosticul acestora fiind numai etape necesare in drumul care duce la realizarea acestui scop. Este adevarat ca unele boli nu pot fi prevenite, nici tratate, dar aceasta nu inseamna ca medicina ar fi neputincioasa. Cand nu se poate obtine o vindecare completa sau definitiva se poate reda organismului o parte sau intreaga sa capacitate de munca pentru un timp mai mult sau mai putin indelungat. In orice caz, medicina are datoria si poate sa aline suferintele bolnavului, acest lucru fiind posibil astazi. De la vechiul aforism medicina este o arta care vindeca uneori, usureaza adesea si consoleaza totdeauna, drumul parcurs a fost mare, datorita in special marilor descoperiri facute de stiintele medicale si biologice din ultimul secol.

Daca medicina se ocupa de cunoasterea, prevenirea si tratamentul bolilor, apare necesara lamurirea conceptelor de stare de sanatate si stare de boala. Un organism viu poate fi definit ca un sistem complex de organe si sisteme in echilibru dinamic. Toate componentele acestui sistem complex sunt in activitate echilibrata, - sensul ca uneori domina functia unuia dintre sisteme, alteori a altuia. In cursul digestiei predomina activitatea aparatului digestiv, in timp ce in cursul efortului fizic, activitatea musculara. Coordonarea functiilor si adaptarea organismului la mediu sunt asigurate de sistemul nervos. Nivelul functiilor organismului se modifica in urma reactiilor de adaptare.

De exemplu, in cursul unui efort fizic cresc frecventa batailor cardiace, tensiunea arteriala, frecventa si  amplitudinea miscarilor respiratorii,  se intensifica procesele metabolice,  se mobilizeaza sangele din depozite, se ridica nivelul glicemiei, creste acidul lactic din sange. In aceste conditii devierile de la normal nu sunt patologice, pentru ca, prin aceste reactii, organismul se adapteaza la mediul de viata, la excitantii obisnuiti din mediu. Si in cursul febrei apar reactii asemanatoare cu acelea din efortul fizic, febra fiind menifestarea unei stari patologice, care apare sub actiunea unor agenti neobisnuiti din mediul de viata. Febra este deci manifestarea unei boli, limitand capacitatea de adaptare a organismului la mediu.

Deci echilibrul biologic dintre organism si mediu, cu posibilitatea manifestarii reactiilor de adaptare ale organismului, se numeste stare de sanatate. Modificarea acestui echilibru biologic sub influenta unor factori interni sau externi, cu limitarea capacitatii de adaptare a organismului la mediu, se numeste stare de boala. Boala este un proces complex, dinamic, la care ia parte intregul organism, ca rezultat al corelatiilor care se stabilesc intre mediul intern si extern, pe de o parte si al corelatiilor dintre organismul privit ca un tot unitar si diferitele sale parti componente, pe de alta parte. Factorul care strica echilibrul dintre organism si mediu se numeste cauza patogena, iar efectul sau - stare patologica. Boala este deci o stare patologica.