
Astmul la copii
In mod obisnuit, astmul debuteaza in primii 3 ani de viata. Debutul poate fi brusc, dar mai frecvent este precedat de o perioada prodromala de cateva ore sau zile, in care se noteaza rinoree si tuse, asociate uneori cu prurit. Boala propriu-zisa este marcata de weezing, urmat de dispnee mai mult sau mai putin accentuata, expiratie prelungita si raluri bronsice cu caracter muzical in forma (sau faza) paroxistica, ventilatia este limitata, copilul manifestind sete de aer, batai ale aripilor nasului, cianoza si semne de hipercapnie (hipersudatie, hipertensiune arteriala, tahicardie). Tahipneea si tahicardia sunt evidente. Tusea este frecventa, uscata si chinuitoare. Copilul mare expectoreaza initial o sputa saraca si lipicioasa, care ulterior devine mai abundenta si mai usor de evacuat. in acest stadiu pot fi decelate spirale de mucus si eozinofile. Febra poate fi prezenta (astmul copilului este adesea febril) dar wheezing-ul recurent, survenit in afebrilitate, pledeaza mai mult pentru astmul extrinsec. Mai pot fi notate agitatia urmata de oboseala, dureri abdominale si varsaturi. La examenul fizic pulmonar sunt evidentiate semne de emfizem generalizat: torace hiperinflat, hipersonor, raluri sfbilante (mai abundente in expiratie). Cand obstructia este mare si fluxul de aer este impiedicat, murmurul vezicular este diminuat, abia perceptibil (starea bolnavului este apreciata atunci ca amenintatoare). Aria matitatii cardiace este disparuta, coastele orizontalizate, ficatul si splina coborate. Radiologie se inscriu, de asemenea, semnele comune ale emfizemului generalizat. Aparitia atelectaziei, pneumotoraxului si pneu- momediastinului genereaza simptomatologia radioclinica caracteristica: opacitate sau luminozitate, prezenta bontului pulmonar, luminozitatea pericardica cu vizualizarea umbrei timice etc.
Forme si/sau stadii clinice. Se descriu 5 stadii clinice in evolutia astmului: remisiunea completa, remisiunea partiala, obstructia moderata, obstructia severa si starea de rau astmatic. O forma clinica particulara este astmul cu debut precoce (astmul varstei mici).
Remisiunea completa (perioada fara simptome) se caracterizeaza prin absenta simptomelor clinice si functii pulmonare dinamice normale. Exista totusi, in special la scurt timp dupa remisiunea crizei, cateva elemente care atesta hiperinflatia (cresterea volumului de aer incarcerat si a volumului rezidual). O anomalie prezenta in tot cursul remisiunii este hiperreactivitatea bronsica, demonstrata prin testele de provocare cu acetilcolina sau histamina si prin testarea la efort (superioara altor tehnici, intrucat permite cuantificarea gradului de reactivitate a arborelui bronsic). Unii astmatici au teste functionale normale numai atunci cand duc o viata sedentara dar bolnavul nu va fi considerat in remisiune completa decat daca poate fi fizic activ. Distributia gazelor sunt normale.
Remisiunea partiala (obstructie partiala) este, de asemenea, clinic asimptomatica dar corespunde unor anomalii functionale. Dintre volumele statice, capacitatea vitala este normala, in timp ce volumul rezidual si capacitatea pulmonara totala sunt crescute. Cresterea volumului rezidual si a volumului de aer incarcerat determina cresterea pozitiei respiratorii de repaus. Exista si semne de hiperinflatie (cresterea raportului: volum rezidual/capacitate pulmonara totala) dar gradul hiperinflatiei este variabil in aceasta perioada. Singurul volum dinamic modificat este rata fluxului expirator maxim (l/sec.), indicand precoce aparitia obstructiei respiratorii. Pa02 este normala sau usor scazuta, paC02 este normala iar distributia gazelor, moderat modificata.