
Bolile pleurei
Cele mai cunoscute sunt pleurezia uscata sau pleurita si pleureziile cu lichid.
Pleurita (pleurezia uscata) - este o inflamatie a seroasei pleurale, fara revarsat lichidian, avand ca substrat anatomopatologic depunerea de fibrina pe suprafata pleurei. Se intalneste in tuberculoza pulmonara, reprezentand fie faza incipienta sau de convalescenta a unei pleurezii serofibrinbase, fie o manifestare de sine statatoare. Mai poate aparea in diferite boli pulmonare: pneumonii bacteriene, virotice, abcese pulmonare, bronsictazii.
Simptomatologie: debutul poate fi insidios sau brusc, cu febra, dureri toracice, accentuate de tuse si respiratie. Durerea toracica obliga pe bolnav sa se culce pe partea afectata, pentru a pune in repaus hemitoracele bolnav. Tusea este uscata si dureroasa. Uneori apar transpiratii si inapetenta.
Semnul fizic principal este reprezentat de frecatura pleurala. Semnele generate apartin bolii principale.
Evolutia se face fie catre vindecare in 2 - 3 saptamani, fie catre o pleurezie sero¬fibrinoasa.
Tratamentul consta in repaus la pat, anaigezice, antipiretice (antinevralgice, Alindor, Algocalmin, Acid acetilsalicilic) si revulsive aplicate local (termofor, perna electrica, sinapsime, ventuze). In caz de dureri intense, se pot face infiltratii cu novocaina sau xilina 1%.
Pleureziile - sunt procese inflamatorii ale pleurilor, caracterizate prin aparitia in cavitatea pleurals a unui lichid cu caracter de exsudat.
Dupa natura si aspectul lichidului se deosebesc: pleurezia serofibrinoasa (tuberculoza pulmonara etc.); pleurezia purulenta (tuberculoza pulmonara, pneumopatii diverse); pleurezia hemoragica (infarct pulmonar, cancer sau tuberculoza pulmonara).