Emfizemul pulmonar

Definitie: emfizemul pulmonar este o afectiune caracterizata prin distenia alveolelor, atrofia septurilor alveolare si cresterea continutului aerian pulmonar.

Exista mai multe forme clinice.

Emfizemul bulos este o forma localizata, caracterizata prin evidentierea unor bule unice sau multiple, care apar in urma unor obstructii bronsice, prin ruptura peretilor alveolari. Emfizemul compensator este tot o forma localizata, care apare in vecinatatea unor leziuni pulmonare (rezectii de parenchim etc.)
Emfizemul senil este o stare de involutie fiziologica intalnita la persoane varstnice.
Emfizemul obstructiv, care constituie emfizemul- boala este o dilatatie permanenta a alveolelor, generalizata, difuza si progresiva, insotindu-se cu timpul de complicatii grave si ireversibile. Aceasta este forma ce va fi descrisa.

Impreuna cu bronsita cronica si astmul bronsic, emfizemul constituie bronhopneumonia cronica obstructiva nespecifica - concept larg, cele 3 boli avand intricari numeroase.

Etiopatogenie: boala apare mai frecvent dupa 50 de ani, de obicei la barbati, dupa afectiuni obstructive bronsice, care realizeaza obstacole in circulatia aerului: bronsite cronice, astm bronsic, leziuni tuberculoase cronice, pneumoconioze. Factorul constitutional ar actiona prin slabirea congenitala al tesutului conjuctivo-elastic pulmonar. Factorii mentionati cresc continutul aerian pulmonar si duc la pierderea elsticitatii pulmonare, cu ruperea capilarelor pulmonare. Anatomie patologica: plamanii sunt destinsi, alveolele marite, cu pereti subtiri, rupandu-se cu usurinta si formand bule. Adesea exista o infectie bronsica. Cordul drept este marit.

Simptomatologie: debutul este insidios, cu tuse, la inceput uscata, apoi cu expetoratie si dispnee de efort cu caracter expirator. dispneea de repaus apare numai in stadiile avansate. Bronsitele repetate, care in general apar iarna, constituie prima manifestare clinica. Se insotesc cu timpul, de dispnee si de respiratie suieratoare. In perioada de stare, forta expiratorie este diminuata. In stadiile severe, bolnavii nu reusesc sa stinga un chibrit aprins la oarecare distanta (5 cm). Aspectul bolnavului este adeseori caracteristic: fata palida, cu cianoza a buzelor si a pometilor, gatul scurt, jugularele turgescente si masele musculare cervicale reliefate. La inspectie se constata ca toracele este globulos, in forma de butoi (cu ambele diametre marite), coastele orizontalizate si expiratia mult prelungita. Inspiratia este scurta si expiratia prelunga, suieratoare. Explorarea functiilor respiratorii, arata o crestere a volumului rezidual, o scadere a debitului respirator maxim prin scadere V.E.M.S., in principal, si a capacitatii vitale, in secundar (disfunctie ventilatorie obstructiva).

Evolutia este lenta si progresiva, aparand numeroase complicatii: bronsite cronice, dilatatii bronsice, pneumotorax spontan si in final, insuficienta respiratorie si insuficienta cardiaca dreapta (cord pulmonar cronic).

Diagnosticul se bazeaza pe debutul insidios, cu dispnee si episoade bronsitice periodice, pe aspectul toracelui fixat in pozitie inspiratorie si pe examenul radiologic.

Profilaxia urmareste tratarea corecta a bronsitelor cronice, a astmului, a tuberculozei, interzicerea fumatului etc.

Tratamentul consta in terapia bronsitei cronice de insotire (expectorante, drenaj postural, enzime litice etc.), combaterea infectiilor (antibiotice). In caz de esec al medicatiei antispastice bronhodilatatoare (in special in cazurile insotite de astm bronsic), se trece la corticoterapie. Oxigenul se recomanda cu grija, mai ales cand domina retentia de CO2 (hipercapnie). In unele cazuri se recomanda reeducarea respiratorie, prin presiuni rit-mice cu palmele pe abdomen, respiratiile profunde, Centura abdominala joasa etc. Opiaceele si sedativele tusei, care favorizeaza retentia bronsica, nu vor fi prescrise decat in cazuri cu totul speciale.