bolile mai frecvente ale aparatului respirator

 GRIPA este o infectie generala datorita unor virusuri cu localizare predominant in unul sau mai multe organe ale aparatului respirator. La prima vedere pare sa fie tipul cel mai banal de raceala; totusi este o boala contagioasa, care poate sa apara izolat sau in epidemii de diferite grade de severitate. Formele clinice sunt deosebit de variate, de la simple guturaiuri si rinofaringite pana la laringite, traheite, bronsite sau combinatii de tipul complet al rino-faringo-laringo-traheo-bronsitei, care se poate complica cu pneumonia, prinderea inflamatorie a alveolelor pulmonare. Nu exista tratament specific. Se recomanda masurile profilactice (evitarea aglomeratiilor, a persoanelor bolnave si a expunerii nerationale la intemperii, vaccinarea antigripala). Antibioticele nu au eficacitate decat in caz de complicatii. In caz de gripa, bolnavul va sta in casa la temperatura moderata (18°), in aer curat si umezit, se va alimenta usor, isi va dezinfecta nasul si gatul (picaturi de Rinofug in nas, gargara dezinfectanta sau sugerea tabletelor de Faringosept), va lua aspirina (3-4 tablete pe zi) sau piramidon (4-5 tablete pe zi), calmante ale tusei (Godenal, Tusan, Calmotusin) sau expectorante (tablete expectorante, Sirogal, Trecid), va pune comprese calde pe piept sau citoplasme cu mustar, va lua 2-3 tablete de vitamina C200 pe zi. Bolnavul va apela la medic ori de cate ori fenomenele nu cedeaza dupa cateva zile sau se accentueaza, ceea ce sugereaza posibilitatea unei complicatii.
TRAHEITA este caracterizata printr-o stare febrila, tuse la inceput uscata, chinuitoare, apoi insotita de expectoratie si dureri sub forma de arsuri indaratul sternului. Se vor aplica comprese calde pe piept, vata termogena sau citoplasme cu mustar, calmante ale tusei sau expectorante. Fiind insotita sau urmata aproape constant si de bronsita, tratamentul este acelasi cu al bronsitei.
BRONSITA ACUTA este o inflamatie a mucoasei bronsice, care survine de cele mai multe ori ca o continuare a unui proces inflamator al cailor aeriene superioare si insoteste aproape totdeauna traheita, asa incat este vorba de o traheo-bronsita. Incepe cu o stare febrila, tuse la inceput seaca, apoi cu expectoratie mucoasa, mucopurulenta sau net purulenta. Este indicat ca in faza febrila, bolnavul sa stea in casa; temperatura camerei nu va depasi 18-20°, camera va fi aerisita si aerul umezit. Se vor aplica comprese pe torace, citoplasme cu mustar, iar ca medicamente: aspirina, piramidon, ceai pectoral, sirop expectorant. Alimentatie usoara, lichide abundente, fructe, legume, in timpul bolii, fumatul este bun doar ca sa prelungeasca suferinta si sa favorizeze eventuale complicatii.
BRONSITA CRONICA evolueaza cu simptome mai atenuate, dar de mai lunga durata. Este vorba de bronsite acute nevindecate sau intretinute de infectii (amigdalite cronice, infectii dentare, sinuzite), de inhalarea unor substante iritante (fum, praf, vapori iritanti, tutun) si supuratii bronsice. Pe langa tratamentul amintit la bronsita acuta este necesar uneori un tratament cu antibiotice, dar mai cu seama asanarea focarului infectios care a provocat si care intretine inflamatia bronhiilor, precum si indepartarea celorlalti factori iritativi. Dar toate acestea numai cu aviz medical.
PNEUMONIILE SI BRONHO-PNEUMONIILE sunt inflamatii acute ale unor portiuni din plamani, datorite infectiei cu bacterii sau virusuri. Cele datorite bacteriilor (pneumococi, stafilococi, streptococi etc.) se manifesta prin simptome zgomotoase, cu debut brusc: febra mare, frison, fata aprinsa, junghi toracic puternic, tuse cu expectoratie la inceput ruginie, apoi mucopurulenta, respiratie grea, moleseala, stare generala rea. Batranii si copiii, care au in general o rezistenta mai scazuta la boli, fac forme mai grave. Tratamentul cu antibiotice a redus aproape la zero complicatiile acestei boli. Bronhopneumoniile, datorita microbilor amintiti, au practic aceeasi simptomatologie si aceleasi indicatii de tratament. Pneumoniile datorita virusurilor au simptome mai putin zgomotoase si sunt mai benigne. Debutul este mai lent, in cadrul unui episod gripal, febra si celelalte simptome sunt mai moderate. Tratamentul unei viroze a aparatului respirator (si al unei pneumonii virotice) consta in repaus, piramidon, aspirina, calmante ale tusei, vitamina C, dezinfectia nasului si a gatului, alimentatie usoara. Tratamentul cu antibiotice este justificat numai daca persistenta sau agravarea simptomelor da de banuit ca se instaleaza o complicatie microbiana susceptibila de acest tratament.
SUPURATIILE PULMONARE sunt pneumopatii caracterizate prin procese inflamatoare bronho-pulmonare, insotite de o stare de infectie, cu expectoratie abundenta muco-purulenta. Pot sa fie primare (aparute la un plaman normal) sau secundare, complicatii ale pneumoniilor, bronho-pneumoniilor, bronsitei cronice, dilatatiilor de bronhii, cancerului pulmonar, chisturilor sau afectiunilor parazitare.
ABCESUL PULMONAR este provocat de cei mai feluriti microbi patrunsi prin aspiratie (in apoplexii, eclampsii, narcoza prin inhalare, paralizia inghitirii, dupa amigdalectomii, sinuzite, cancer al laringelui sau al bronhiilor, inec, corpi straini). Uneori apare ca o metastaza septica (insamantare a unui proces infectios la distanta). Orice pneumonie poate sa duca la constituirea unui abces. Boala incepe ca o pneumonie (cu febra, frison, junghi toracic, tuse, expectoratie), aceasta, se prelungeste, febra creste si expectoratia se accentueaza, ajungand pana la cantitati care depasesc uneori 1/4-1/2 kg puroi pe zi, uneori foarte urat mirositor. Cand abcesul se deschide intr-o bronhie, bolnavul poate sa verse o cantitate foarte mare de puroi prin bronhii, ceea ce se cheama vomica. In fata unui tablou clinic ca al abcesului pulmonar va fi chemat in orice caz medicul, tratamentul fiind complex (igieno-dietetic, antiinflamator si antiinfectios general si local, simptomatic si uneori chirurgical).
BRONSIECTAZIILE (DILATATII DE BRONHII) nu au decat un tratament chirurgical (cand sunt limitate), deoarece modificarea anatomica este definitiva.
Tratabile sunt numai fenomenele de supuratie bronsica (acuta sau cronica), dezvoltate pe acest fond, ca si variatele tulburari functionale consecutive. Diagnosticul se precizeaza pe baza istoricului, datelor clinice, imaginii radiologice (cu sau fara bronhografie). Tratamentul este complex si nu ingaduie pareri personale, care pot sa fie gresite, mai ales cu privire la antibiotice. Bineinteles ca, fiind o boala cronica, bolnavul care ia contact repetat cu medicul, se va deprinde cu ce trebuie sa faca la un moment dat, in fata manifestarilor ulterioare ale bolii.
EMFIZEMUL PULMONAR este o boala caracterizata prin degenerarea tesutului elastic pulmonar, prin destinderea exagerata si scaderea puterii de contractie a alveolelor pulmonare, cu tulburari consecutive in ceea ce priveste primenirea aerului din plamani si schimburile de gaze intre sange si aerul atmosferic. Plamanul este in permanenta umflat. Boala are cauze variate: tabagism, bronsite, astm cronic, boli care astupa partial sau temporar caile aeriene, anumite profesiuni (suflatori de sticla sau in instrumente muzicale de lemn sau de alama), deformari toracice, scleroze prin tuberculoza, silicoza, varsta inaintata sau unele interventii chirurgicale pe torace. Simptomele (tusea, expectoratia, dispneea) sunt variabile si in grade diferit nuantate, necaracteristice. Tratamentul este mai mult etiologic (combaterea cauzelor) si profilactic (evitarea in continuare a acestora), pentru ca un tesut care si-a pierdut elasticatatea nu si-o mai poate recapata. Un elastic uzat nu se poate repara; trebuie inlocuit cu unul nou, ceea ce deocamdata, pentru plamani, nu este cu putinta. In orice caz se pot obtine usurari prin tratarea bronsitelor cronice fie a astmului bronsic. Se va depusa o munca fizica moderata, neobositoare; vor fi urmate regulile igieno-dietetice prescrise, gimnastica expiratorie de cateva ori pe zi. Prin gimnastica expiratorie intelegem expiratii prelungite, fortate; acestea se pot realiza fie prin expiratie fortata cu glota inchisa (scremut), fie prin umflarea unui balon, mingi sau camera de automobil, in dispneea accentuata nu se recomanda oxigenul. Se va suprima definitiv tutunul.
ASTMUL BRONSIC este o boala cu tablouri clinice variate, ale carei simptome principale sunt spasmul bronsic si hipersecretia bronsica si care se caracterizeaza prin greutate in expiratie, cu bronsita de diverse grade adesea cu fenomene alergice insotitoare. Intalnim astmul sub forma de criza izolata (care este separata de alta criza prin perioade variabile, luni sau ani), stare de rau astmatic cu evolutie continua (cateva saptamani) si care poate sa fie deosebit de grava prin intensitatea ei si astmul grav cu dispnee continua, cu paroxisme. Diagnosticul, pus numai de medic, se bazeaza pe un interogatoriu foarte atent, pe datele clinice, examenele sanguine, examenul inimii si probele functionale respiratorii, in timpul accesului acut (pana la venirea medicului, care va fi chemat imediat) se vor da aspirina, antispastice si dilatatoare ale bronhiilor (Mofilin, tablete de efedrina, Asmofug, 15-20 picaturi de tinctura de beladona, inhalare de Novodrin). Importanta este tratarea fondului, a cauzelor care au declansat astmul. Astfel, intre crize se va face tratamentul general si anume: inlaturarea eventualei cauze care a provocat alergia, ducerea unei vieti linistite, in aer uscat, evitarea agentilor iritanti pentru mucoasa respiratorie, gimnastica respiratorie, hidroterapie calduta, calmante, toate la indicatia medicului. Se vor trata, de asemenea, factorii de intretinere si de agravare: afectiunile cailor respiratorii (polipi, sinuzite, amigdalite, focare infectioase dentare), tulburarile endocrine (hiperfoliculinemia-exista astmuri premenstruale, in sarcina si la menopauza), bolile digestive si de nutritie (litiaza biliara sau renala, colite, obezitate etc.).
BOLILE PLEUREI. Inflamarea pleurei insoteste aproape totdeauna o imbolnavire a plamanului, date fiind raporturile de stransa vecinatate. Cauza imbolnavirii pleurei este de cele mai multe ori tuberculoza, mai rar reumatismul, bolile de inima, pneumoniile acute bacteriene sau virotice, traumatismele toracice, tumorile organelor din torace. Se pot intalni o pleurita uscata (fara lichid in cavitatea pleurala) si e pleurezie, forma in care pleura bolnava fabrica un lichid (limpede sau tulbure, subtire sau gros), care asezat fiind intre cele doua foite impinge plamanul, pe care il desprinde de torace. In fata unor simptome, cum sunt febra, junghiul toracic puternic, tusea uscata si greutatea in respiratie (pe langa lipsa poftei de mancare si senzatia de oboseala), ne putem gandi la posibilitatea unei boli a pleurei. In primele zile, cand pleura inflamata este dureroasa, bolnavul nu poate sa stea culcat pe partea bolnava; dimpotriva, cand apare lichidul, bolnavul prefera sa stea culcat pe partea bolnava, ca sa respire in voie cu partea sanatoasa. Prin examen clinic, de laborator si radiologie se precizeaza diagnosticul si se stabilesc si masurile terapeutice corespunzatoare, unele destul de complicate. Pana vine medicul se recomanda calmante ale febrei, durerilor (aspirina, piramidon, antinevralgice) si tusei.
PNEUMOCONIOZELE sunt boli in care are loc o sclerozare progresiva a plamanului, ca urmare a inhalarii profesionale a unor pulberi vegetale, minerale si animale, care irita si provoaca reactii inflamatoare ale bronhiilor si plamanilor (mineri, pielari, sapunari, muncitori la prelucrarea azbestului, muncitori textilisti, cioplitori in piatra). Tratamentul preventiv este de domeniul igienei industriale: protectie (masca, sisteme de aspirare si aerisire, umezirea substantelor de extras), supraveghere medicala si control radiologic al persoanelor expuse si intreruperea expunerii (schimbarea locului de munca) in cazul ca survin semne de agravare a simptomelor amintite (tuse, dispnee, alterarea starii generale, tulburari nervoase, modificari radiologice). In privinta tratamentului, acesta este de resortul medicului.