In epoca moderna a utilizarii apei Dd, obtinerea apei Dd cu 25 ppm (parti per milion) a facut posibila elaborarea unor scheme de dozare mai eficiente. S-a diluat apa Dd cu apa normal, in functie de stadiul de evolutie al bolii, de tipul tumorii, de durata tratamentului etc.
Tabelul urmator prezinta Concentratia apei Dd obtinuta prin amestecul apei Dd cu 25 ppm si a apei normale de 150 ppm.
Concentratia finala a unui amestec in anumite proportii, cunoscand concentratiile de D a celor doua ape ce se amesteca, se poate calcula cu ajutorul formulei de mai jos:
V1 x C1 + V2 x C2 = (V1 + V2) x Cv
C1= concentratia D intr-una din component, in ppm
C2= concentratia D al celei de-a doua componente, in ppm
V1= cantitatea primei component, in litri
V2= cantitatea celei de-a doua componente in litri
Cv= concentratia finala a amestecului, in ppm
Cunoscand C1, C2, V1 si V2 si rezolvand ecuatia obtinem, concentratia finala a amestecului Cv.
Apa Dd 25 ppm
Apa normala 150 ppm
Concentratia finala (ppm)
Proportia de amestec
1
9
137,5
2
8
125,0
3
7
112,5
4
6
100,0
5
5
87,5
6
4
75,0
7
3
62,5
8
2
50,0
9
1
37,5
10
0
25,0
Aplicand ecuatia de mai sus, putem deduce si modificarea concentratiei de deuteriu in apa din organismul bolnavului, consecutive consumului de apa Dd.
Exemplu: Daca un bolnav cu o greutate cu o greutate corporala de 70 kg in prima zi a curie, consuma 1,4 litri de apa Dd 87,5 ppm (V2) (C2= 87,5 ppm, 1:1 amestec de apa Dd 25 ppm cu apa normala), reducerea de deuteriu se poate calcula, theoretic, in felul urmator:
Presupunem ca organismul bolnavului contine 60% apa, iar concentratia de deuteriu a acesteia este de 150 ppm (C1); astfel, cei 1,4 litri de apa Dd (V2) se dilueaza (amesteca) cu 42 de litri de apa normal (V1= 0,6 x 70 kg).
42 x 150 + 1,4 x 87,5 = (42 + 1,4) x Cv
6300 + 122,5 = 43,4 x Cv
6422,5 = 43,5 x Cv
6422,5 : 43,5 = Cv
147,64 = Cv
Astfel calculul releva ca la sfarsitul zilei, theoretic, concentratia de deuterium din apa organismului bolnavului va fi mai mica cu aproximativ 2,4 ppm. Am precizat anterior ca doar 50 % din valoarea teoretica se poate obtine in realitate, ceea ce in cazul nostru inseamna ca in organismul bolnavului concentratia de deuterium, la sfarsitul zilei, se va reduce doar cu aproximativ 1,2 ppm.
Factorii de influenta in dozare
1.Cantitatea de apa Dd consumata. Din experienta noastra de mai multi ani reiese ca exista o interdependenta intre canctitatea de apa Dd consumata si marimea efectului acesteia. Cu cat consumul de apa Dd este mai mare, iar concentratia de deuteriu a acesteia este mai mica, cu atat mai mult scade concentratia de deuteriu din organism, iar efectul apare tot ca o consecinta a acestui fapt. Este important ca dozarea sa fie corespunzatoare, iar bolnavul sa consume suficienta apa Dd, pentru ca aceasta cura sa aibe effect, si tot atunci sa se poata asigura pe mai departe scaderea concentratiei de D din organism.
2.Concentratia apei Dd. Cu cat concentratia de deuteriu a apei Dd consummate este mai mica, cu atat este mai evident efectul acesteia. Asta nu inseamna ca trebuie sa-I dam bolnavului de la inceput apa cu o concentratie scazuta de deuteriu ( 30 ppm).
3.Reactia bolnavului la consumul apei Dd. La stabilirea dozei trebuie sa tinem cont si de gradul de reactivitate. Daca se presupune ca va aparea o reactive prea puternica, doza zilnica trebuie redusa cu 10 % pana la 30 %. Nu este indicate intreruperea totala a consumului de apa Dd, deoarece, prin aceasta, am inlatura acea presiune selective care este conferita de consumul apei Dd. Daca bolnavul simte ca simptomele neplacute induse de apa Dd au disparut sau sunt reduse, doza trebuie marita la valoarea ei initiala. Daca efectul apei Dd nu se face simtit nici macar intr-o luna, trebuie marita doza cu 40 – 50 %, intelegand ca prin aceasta crestere a volumului de apa Dd sau scaderea cu 10 – 15 ppm a concentratiei de deuteriu din apa. Este important sa mentionam ca somnolent si oboseala apar, de obicei,in faza avansata a bolii – cu tumori de dimensiuni mari ( 3- 6 cm). Daca dimensiunea tumorii este mica , simptomele de mai sus, pot fi absente.
4.Greutatea corporala a bolnavului. Din punct de vedere al dozarii, cei mai indicate subiecti sunt copiii, deoarece acestora, avand o greutate corporala mica, li se poate asigura o doza mare. Daca luam ca baza apa Dd cu 85 -90 ppm, atunci putem spune ca pana la o greutate corporala de 60- 70 kg, necesarul zilnic de lichide si doza necesara de apa Dd sunt in consesn. Insa, la o greutate corporala a bolnavului de 80 – 100 kg, asigurarea necesarului zilnic de lichide ( apa Dd cu 85 – 90 ppm) cauzeaza greutati. De aceea, in cazul lor este nevoie de o concentratie mai scazuta de deuteriu de apa Dd, inca de la inceperea tratamentului.
5.Tipul tumorii si sensibilitatea ei la reducerea de deuteriu. Din studiile noastre reiese ca diferitele tipuri de tumori, respective diferitele tesuturi tumorale reactioneaza diferit (au sensibilitate diferita) la reducerea de deuteriu. Criteriile legate de sensibilitate, sunt mentionate mai jos.
Tumoare foarte sensibila:
-In cazul multor bolnavi (30 – 60 persoane), inproportie de 70 – 80 %, apa Dd a avut effect pozitiv (stagnare, regresia tumorii, vindecare totala);
-Regresia tumorii in unele cazuri a fost vizibila dupa cateva saptamani;
-In cazurile extreme, cu sanse minime de supravietuire, stoparea evolutiei bolii si chiar reversibilitate;
-In cazul tipurilor de tumori cu cazuistica redusa ( 5 -10 bolnavi), efectul a fost rapid si evident;
-Apa Dd a prelungit viata bolnavilor, a Indus si regresia bolii si chiar vindecare.
Tumoare cu sensibilitate medie:
-Efectul consumului de apa Dd s-a concretizat prin regresia tumorii in cazul in care acesta avea un volum mai redus (diametru sub 3-4 cm);
-Apa Dd a stopat evolutia tumorii chiar si la unii bolnavi aflati in stadiutardiv
Tumoare cu sensibilitate scazuta:
-Modificari positive doar la un numar redus de bolnavi cu acelasi tip de tumoare
-Absenta regresiei, doar oprirea cresterii in dimensiune a tumorii.
Tumoare rezistenta:
-La aceste tipuri de tumori, nu putem exemplifica cazuricare sa confirme eficacitatea consumului de apa cu deuteriu redus (acestei grupe apartin tipurile de tumori pe care le-am intalnit foarte rar de-alungul anilor).
6.Sensibilitatea tumorii la reducerea de deuteriu.
La dozare trebuie sa tinem cont ca in cazul tumorilor mai sensibile, tratamentul se poate incepe cu apa Dd de 90 ppm, in timp ce la tumorile apartinand grupei cu o sensibilitate mai redusa, tratamentul se recomanda a se incepe cu o concentratie de deuteriu mai scazuta. La tumorile rezistente, respective la cele cu o sensibilitate mai redusa, se recomanda folosirea apei cu 55 – 60 ppm. In acest grup se incadreaza, cancerul de pancreas, melanomul in faza tardiva si diferite tipuri de sarcoame.
Celule cu defecte genetice
Se presupune ca zilnic apar in organismul uman circa milion de celule cu defecte genetice, in majoritatea lor neviabile, altele fiind distruse de sistemul imunoprotector. Cind insa se mentine un anumit numar de celule (un grup celular critic) capabile de proliferare
Potentialul malign
Potentialul malign este comun tuturor eucariotelor si se dezlantuie cu atit mai agresiv, cu cit celulele sint mai aproape de stadiul nediferentierii. In acest sens, notam ca, de pilda, in urma transplantarii de tesut de broasca tinara la una batrina se constata aparitia de ma
Aparitia celulei canceroase
Faptul ca celula canceroasa duce o viata anaeroba, primitiva, nu poseda structurile si functiile caracteristice tesutului normal de origine, creste autonom si anarhic nu inseamna reintoarcerea la stadii primitive embrionare. Corpurile vii sunt indisolubil legate de t
Alimentatia anticancer
Medicina oficiala accepta, in sfarsit, o realitate pe care naturismul o sustine de mult: alimentatia corecta poate sa impiedice aparitia tumorilor. Fructele, zarzavatul, leguminoasele, cerealele integrale si ierburile aromate contin substante active care pot p
Formele clinice la cancerul bronhopulmonar
Forme clinice: se cunosc urmatoarele forme mai importante: forma apicala (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei superclaviculare, dureri insuportabile si semne neurologice; forma hilara (centrala), periferica, pseudopneumonica, mediastina