Aloe Vera este o planta care nu trebuie sa-ti lipseasca din casa

Aloe Vera = o planta care nu trebuie sa-ti lipseasca din casa

Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.

Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii. Aloe Vera hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.

Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, Aloe Vera tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.

Aloe Vera este o planta inalta de aproximativ 1 m, cu 12-15 frunze late, carnoase, greutatea fiecarei frunze atingind 700-1500gr.

Aloe Vera creste indeosebi in zonele subtropicale, dar este deja binecunoscuta in multe tari pentru efectele sale terapeutice extraordinare, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural.

Planta a fost utilizata inca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative. Vechii egipteni numeau Aloe Vera chiar planta nemuririi iar tratatul medical antic, Papyrus Ebers, vechi de peste 3500 de ani, mentioneaza multiple efecte vindecatoare ale Aloe Vera.

Frunzele de Aloe Vera contin componenta cea mai valoroasa a plantei, faimosul gel de aloe vera, foarte bogat de substante necesare organismului: peste 75 nutrienti, 200 componenti activi,20 minerale,18 aminoacizi si 12 vitamine.

Instabilitatea accentuata a gelului de aloe vera a constituit un obstacol important in calea raspandirii sale. In contact cu aerul, acesta se oxideaza rapid, in decursul a doua ore pierzandu-si majoritatea principiilor active.

O firma internationala detine patru brevete de stabilizare a gelului de aloe vera prin metode strict naturale, fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza, ce i-au permis sa obtina un gel stabilizat 100%, cu termen de garantie ce a crescut de la 2 ore la patru ani!

Produsele cu gel stabilizat Aloe Vera au fost primele care au fost primele care au atins standardele de calitate ale Consiliului Stiintific International pentru Aloe (IASC).

Cine este Aloe Vera?

Aloe Barbadensis Miller, supranumita Aloe Vera, este o planta subtropicala din familia liliaceelor (ca si usturoiul, ceapa, crinul, laleaua, etc.). Ea este una din cele peste 250 de specii de aloe, binecunoscuta in multe tari pentru efectul sau terapeutic extraordinar, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural. Denumirea de aloe provine de la cuvantul arab aloeh care inseamna in limba araba seva cristalina si amara, iar planta a fost utilizata inca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative.

Numele de Aloe Barbadensis Miller l-a primit dupa botanistul Miller care a descris pentru prima data planta aloe din insulele Barbados. Alti botanisti i-au dat numele de Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lemarck. In comert Aloe Barbadensis Miller este cunoscuta sub numele de Aloe Vera, vera fiind cuvantul latin care inseamna adevarata, denumire ce se datoreaza efectului terapeutic foarte puternic. Desi nu este singura specie de aloe cu efecte curative, conform cu ultimele cercetari medicale in domeniu, Aloe Vera este specia cu cele mai puternice rezultate medicale.

Aloe – un secret stravechi

Vechii egipteni o numeau planta nemuririi si o puneau printre darurile funerare inmormantate impreuna cu faraonii, pentru a asigura, chiar si dupa moarte, sanatate spiritului faraonului. Cu sute de ani in urma africanii agatau planta in manunchiuri deasupra usii pentru a alunga spiritele malefice. Medici celebri ai antichitatii si personalitati istorice remarcabile au fost fascinate de puterea curativa a acestei plante.

Prima atestare documentara a plantei miracol aloe vera o gasim incrustata in piatra pe o placuta descoperita intr-un mormant egiptean de acum 3500 de ani.

Primul tratat medical antic care mentioneaza planta de aloe vera si efectele ei vindecatoare se numeste Papyrus Ebers si se estimeaza ca a fost redactat in jurul datei 1553-1550 i.d.H.

Aloe – O istorie care se repeta… din negura timpului

De la descoperirea plantei aloe in urma cu mii de ani, aloe vera a fost folosita cu succes in scopuri terapeutice. Efectele aloe vera erau cunoscute de marile civilizatii antice, de la persani si egipteni in Est, greci si romani in Europa, pana la popoarele de pe continentul african si subcontinentul indian. Planta era raspandita in Asia si zona Pacificului, regasindu-se si in folclorul japonez, filipinez si hawaiian.

Va oferim in continuare câteva date importante din indelungata istorie a plantei Aloe Vera:

• 333 i.d.H. In antichitate planta a fost considerata atât de importanta, incât Aristotel l-a sfatuit pe Alexandru cel Mare sa ocupe insula Socotra, renumita pentru plantatiile mari de aloe de acolo, aloe fiind folosita la tratarea ranilor soldatilor. Insusi Alexandru cel Mare a fost ranit de o sageata si vindecat de catre un preot care a folosit gel stors din frunzele plantei de aloe.
• 1000 – 1300 d.H. Planta uscata devine un medicament de raspândire larga in toata Europa.
• 1300 – 1500. Planta prelucrata uscata intra in medicina engleza pe post de laxativ si ca un tratament al bolilor si ranilor exterioare. Planta uscata se importa din Africa, mai ales de pe insula Socotra. Printre multe minunatii mentionate de Marco Polo in urma calatoriilor sale in Orient se afla si descrierea numeroaselor aplicatii terapeutice ale plantei de Aloe Vera.
• 1500 – 1600. Conchistadorii spanioli au descoperit ca la baza multor remedii medicale aztece se afla Aloe Vera, cunoscuta ca un agent curativ de mare efect. Cultivata apoi in vecinatatea bisericilor catolice, a fost folosita intens de misionari si populatie ca un medicament universal, mai ales in regiunea insulelor Caraibe, America de Sud si Centrala.
• 1600 – 1700. Fermierii spanioli si olandezi au intemeiat primele plantatii comerciale pe insulele Barbados si Curaçao. O solutie obtinuta prin fierberea frunzelor de aloe se exporta in principal in Europa.
• 1700 – 1900. Carl Von Linné in 1720 foloseste pentru prima data denumirea de Aloe Vera Linné pentru descrierea plantei. Apar sute de articole si referinte medicale in toata lumea, descriind varietatea aplicatiilor aloei in diferite tratamente.
• In 1820 Aloe Vera a fost amintita oficial ca laxativ si protector al pielii in lucrarea United States Pharmacopoeia (U.S.P.).
• 1900. Datorita efectelor terapeutice, planta se cultiva pe scara larga in regiunile calde. Frunza proaspata sau deshidratata se vinde pentru tratarea ranilor si afectiunilor pielii, incluzând ulcerul, arsurile, dermatita si altele. In 1912 colonelul H.W.Johnston fondeaza prima plantatie comerciala americana de aloe in Florida.

Aloe are o familie numeroasa

In botanica sunt enumerate pana acum peste 250 de specii de aloe. Dintre acestea, printre cele mai importante amintim:

• Aloe socotrina: Planta cu originea de pe insula Socotra, Yemenul de Sud, a fost mult timp cea mai raspândita specie de aloe. Datorita efectelor terapeutice considerate magice, negustorii arabi au comercializat-o peste tot, timp de secole, de pe malurile Marii Mediterane pâna in China.
• Aloe africana: Aloe Africana a fost cultivata de fermierii olandezi si, pâna la aparitia Aloei vera, a fost cea mai cautata specie de aloe din lume. A fost comercializata sub forma de praf sau gel uscat.
• Aloe Vera: (Linné/Barbadensis Miller/Vulgaris). In secolul al XVII-lea negustorii britanici au derulat un comert de amploare, profitabil, bazat pe planta salbatica de pe insula Barbados. Efectul laxativ al frunzelor uscate era foarte apreciat.

Exista doua specii de Aloe barbadensis, cea verde si cea albastra. Specia verde poate fi folosita in scopuri terapeutice doar dupa 4-5 ani, cea albastra, crescând mai repede, ajunge la maturitate la sfârsitul anului al treilea. Amândoua speciile au aproape aceleasi efecte terapeutice.

• Aloe ferox: Impreuna cu Aloe saponaria, este cea mai agreata specie de aloe a Estului Indepartat. Consumarea aloei in viziunea japonezilor, chinezilor si taivanezilor este o placere deosebita. Se manânca cruda sau fiarta, miezul strecurat si condimentat se bea si se foloseste in scopuri terapeutice. Azi, japonezii sunt cei mai mari consumatori de aloe, in special de Aloe Vera si aloe Ferox.
• Aloe arborescens: In regiunile sudice, desertice ale fostei Uniuni Sovietice creste aceasta specie salbatica de aloe, care a fost in atentia cercetatorilor rusi si a pionierilor medicinei naturiste. Efectele terapeutice au fost descrise de profesorul oftalmolog Vladimir Filatov si de biologul Israel Bekhman.

Aloe Vera – schita de portret

Aloe Vera are frunze carnoase in forma de lance care cresc direct din pamânt, cu marginile in forma de dinte de fierastrau. In mijloc prezinta o tulpina care se termina in flori de culoare galben-rosie de forma cilindrica.

Planta cultivata are inaltimea de 75 – 120 cm, are 12 – 15 frunze late, carnoase, greutatea unei frunze fiind intre 700 – 1500 grame. Marimea frunzelor depinde de calitatea solului si conditiile climaterice. Aloe vera atinge maturitatea dupa 3-4 ani, abia atunci poate incepe perioada de recoltare.

Planta Aloe Vera creste natural in Africa de nord, est si sud, in tarile din jurul Marii Mediterane, Marii Rosii, in India, China si insulele Oceanului Indian. Este cultivata in insulele din Marea Caraibelor, in tari ca Republica Dominicana, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantatii se gasesc in Texas, California, Arizona si Mexic. In general aloe vera nu creste in zonele geografice unde temperatura coboara pentru mult timp sub zero grade.

Se cultiva Aloe Vera pe mai multe plantatii in insulele Barbados, in insulele Dominicane si pe plantatiile din Texas – Rio Grande Valley. Plantele aloe sunt plantate pe rânduri la o distanta de 60 -70 cm una de alta, sistem de cultivare impus de mecanizarea procesului agronomic. Frunzele de aloe vera se recolteaza numai manual, se detaseaza sub asa-numita “linie de gel” si, astfel, intreaga cantitate de gel ramâne in frunze, prevenindu-se procesul de oxidare. Se recolteaza frunzele exterioare, 3 – 5 frunze de pe fiecare planta matura la 5 – 8 saptamâni.

O minune care dureaza numai doua ore

Aloe Vera contine un complex extraordinar de bogat de substante dar pentru inceput putem spune ca doua sunt cele mai importante:

• aloina, situata imediat sub coaja frunzei, un lichid galben laptos cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub forma de praf)
• gelul de aloe vera, un lichid vâscos situat in interiorul frunzelor.

Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atât de raspândita pe cât este de eficienta in tratarea atâtor afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului extras din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat in decurs de doua ore), pierzându-si drastic din calitatile curative (aproximativ 95 % din principiile active sunt oxidate si atacate de microorganisme).

Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la zonele unde planta creste in mod natural.

Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera metode empirice de conservare a principiilor active continute in planta. Dintre acestea mentionam medicina populara romaneasca care cunoaste un remediu naturist din aloe (varianta care creste in regiunea temperata) macerata in miere si vin, remediu folosit cu succes in numeroase afectiuni digestive si ca revitalizant in diferite tipuri de convalescente.

De la numai 2 ore la… patru ani!

Gelul de aloe vera din interiorul frunzei este componenta cea mai activa si mai eficienta din punct de vedere medical a plantei, dar, in ciuda efectelor sale atât de spectaculoase, acest dar al naturii nu putea fi folosit decat de catre cei care aveau acces la aloe in stare proaspata, pentru ca nu se cunostea un procedeu eficient de conservare pentru o perioada mare de timp.

In urma a numeroase cercetari in mari institute ale lumii s-a constatat ca stoparea procesului oxidarii (si in consecinta pastrarea tuturor principiilor active din planta) se poate face prin adaugarea unor antioxidanti naturali, cum ar fi vitaminele naturale A, C si E. Gelul aloe vera este astfel stabilizat si rezista o perioada lunga de timp dupa recoltarea frunzei, pastrându-si intacte toate calitatile terapeutice.

Intelegându-se importanta terapeutica a gelului de aloe vera, oamenii de stiinta din secolul nostru au urmarit in ultimele decenii realizarea stabilizarii gelului de Aloe Vera, astfel ca el sa poata fi folosit pe scara larga de cat mai multi oameni.

Cercetarile in vederea obtinerii metodei de stabilizare a gelului au fost incununate de succes la sfârsitul anilor 1940 – inceputul anilor 1950 si, in consecinta, acesta a devenit din acel moment un bun de larg consum.

Pâna in 1968 au fost brevetate mai multe metode de stabilizare. Firma Aloe Vera of America a realizat doua brevete privind stabilizarea gelului de aloe vera numai prin metode strict naturale, fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza. Aceasta firma a fost incorporata de o companie, care a mai brevetat ulterior alte doua metode de stabilizare. Aceste metode stau la baza obtinerii unui gel purificat si stabilizat 100%, cu termen de garantie care a crescut de la 2 ore la patru ani!

Sucul stors din frunzele sale are actiune calmanta si vindecatoare, fiind recomandat mai ales pentru ingrijirea tenului uscat sau mixt. In cazul unor probleme ale pielii precum eczeme, dermatite sau arsuri, se scurge suc din frunzele de aloe vera sau se aplica frunza ca atare, desfacuta pe mijloc, pe zona afectata, care se va vindeca miraculos.

Daca vrei sa te bucuri de toate aceste miraculoase proprietati ale plantei aloe vera la tine acasa poti achizitiona din florarii o astfel de planta in ghiveci. Nu are nevoie de conditii deosebite de ingrijire iar din frunzele ei poti prepara cu succes vinul de Aloe, un leac deosebit de util in ingrijirea tenului, eczeme, rani sau arsuri ale pielii, precum si o serie de boli (ulcer, scleroza, reumatism, alcoolism, astm, astenie, diverse dureri, cancere, boli de dinti si altele). O metoda oficiala de conservare a gelului de aloe vera nu exista (cu exceptia produsului brevetat, de origine americana, comercializat cu succes la scara mondiala), gelul de aloe vera pierzandu-si rapid majoritatea principiilor active in circa doua ore, prin oxidare, la contact cu aerul.

Conditii optime de crestere

Planta cu frunze late, carnoase si grele poate ajunge la o inaltime de pana la 1 m si are nevoie de un loc luminos si insorit, ferit de curenti de aer sau ger (temperatura minima la care rezista este de 5 – 8 grade C). Solul potrivit este cel nisipos, bine drenat iar pentru recoltare planta trebuie sa aiba peste doi ani. Transplantarea (schimbarea pamantului si, eventual a ghiveciului) este recomandata la 2 – 3 ani. Inmultirea plantei se face prin butasi, care vor fi separati de planta-mama si mutati in pamant nisipos in perioada mai-iunie. Aloe vera nu are nevoie de ingrasaminte decat foarte rar, in schimb trebuie udata din abundenta, avand insa grija la faptul ca excesul de apa duce la putrezirea radacinii plantei.

Vinul de Aloe – se prepara din 1,5 kilograme frunze mari din planta matura de aloe (3 – 5 ani), 2,5 kilograme miere de mai si 3,5 litri vin rosu de maxim 14 – 18 grade. Inainte de recoltarea frunzelor planta nu se uda timp de 5 zile. Frunzele se spala, se dau prin masina de tocat (se poate folosi si robotul de bucatarie), se amesteca apoi cu restul ingredientelor iar compozitia rezultate se toarna intr-un borcan mare de sticla de culoare inchisa. Se pastreaza vreme de 5 zile intr-un loc intunecos si racoros si se administreaza in cure de doua-trei saptamani astfel: in prima saptamana se ia cate o lingurita de amestec de trei ori pe zi, cu doua ore inainte de masa iar in urmatoarele saptamani cate o lingurita de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

Cultivarea plantei la domiciliu

Aloe este o planta nepretentioasa, dar trebuie sa-i oferiti putina atentie ca sa va bucurati de aspectul ei superb. Prefera un sol usor, asa ca pamantul trebuie amestecat cu carbune de lemn si cu faramituri de caramida. Pentru drenare, la fundul ghiveciului se pune un strat de pietricele mici sau coji de nuca zdrobite. Deasupra se aseaza un strat subtire de rumegus de lemn stropit cu ingrasaminte, iar femeile la tara pot pune balegar uscat, amestecat cu muschi faramitat. Cand radacinile plantei vor consuma substantele nutritive din ghiveci si vor creste pana la fund, planta va primi un impuls de crestere si se va dezvolta mai bine.

In perioada de iarna, aloe se tine la 12-14 grade C, in locuri luminoase, iar vara, are nevoie de multa caldura, soare si umezire moderata. Ca sa creasca mai repede, se folosesc ingrasaminte naturale, dar daca nu doriti sa-l folositi pentru tratamente, puteti sa puneti ingrasaminte din comert pentru cactusi. Plantele tinere se muta in ghivece mai mari si li se schimba pamantul in fiecare primavara, iar plantele batrane – o data la 3 ani. Nu se dezvolta bine daca in pamant se adauga turba de balta. In conditii bune, planta se dezvolta repede si nu se imbolnaveste.

In natura se cunosc 350 de specii de aloe, majoritatea cresc in locurile cu o clima tropicala si secetoasa, in deserturile din Africa de Sud, in Somalia si Etiopia. Speciile difera mult, dupa aspectul lor: de la ierburi perene, copacei si arbusti, pana la liane.
Frunzele sunt bogate in vitamina C si microelemente. Cercetarile stiintifice au aratat ca sucul din frunze are o actiune bactericida si antiseptica. De aceea, ranile tamponate cu suc se vindeca mai repede, la fel ca si arsurile, ulcerele varicoase, abcesele si dermatozele.

In medicina populara, sucul si frunzele se folosesc in cazuri de anemie, astm bronsic, ulcer stomacal si duodenal, gastrita cronica si scaderea imunitatii. Aloe mareste efectul influentei plantelor care sunt consumate in acelasi timp cu sucul ei, de aceea in medicina populara se folosesc des preparate complexe, cu mai multe componente.

Prepararea sucului de aloe

Pentru preparatele terapeutice din aloe se aleg cele mai groase frunze, in lungime de 15 cm, din partea de jos a plantei, care are nu mai putin de 3 ani. Se taie si frunzele de la mijlocul tulpinei, daca ele sunt groase si carnoase. Frunzele se spala, se usuca si se invelesc in hartie alba, in forma de tub, cu capetele deschise, pentru circulatia aerului. Timp de 8-12 zile, frunzele se tin pe raftul de jos al frigiderului (se formeaza biostimulatori care accentueaza efectul tratamentelor).

ALOE DE CASA

O intreaga farmacie la domiciliu

In organismul uman, biostimulatorii maresc imunitatea, nivelul de metabolism. Frunzele biostimulate se scot din frigider, se inlatura partile stricate. Se recomanda ca frunzele sa nu intre in contact cu metale, mai bine le rupeti manual, le pisati cu o lingura de lemn si stoarceti sucul prin ciorap de dama. Sucul se prepara inainte de folosire, uneori se fierbe timp de 3 minute, ca sa poata fi pastrat 2-3 zile. Sucul se foloseste pentru tratarea arsurilor, furunculozei, ranilor si inflamatiilor.
* Problemele stomatologice si ale cavitatii bucale se diminueaza folosind gargara cu suc.
* Se poate folosi in ginecologie, sub forma de tampoane imbibate cu suc.
* Cate 5-8 picaturi puse in nas, la interval de 3-5 ore, opresc dezvoltarea rinitei acute.
* Compresele cu suc de aloe diminueaza durerile de cap, imbunatatesc cresterea parului.
* De regula, sucul se bea cate o lingurita de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.

Tratamente cu aloe

SISTEMUL DIGESTIV

* Afectiuni gastrice: Se amesteca 1 lingura de aloe, 2 linguri de frunze de vita-de-vie, 4 linguri de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste plante se toarna un litru de apa clocotita, se aduc pana la fierbere si se lasa pe un foc mic, 15-20 minute. Se infuzeaza pana la racire. Se beau cate 125 ml, de 3 ori pe zi, cu 5-10 minute inainte de masa.
* Afectiuni ale ficatului si colecistului: 1. Se amesteca 1 lingura frunze de aloe cu 2 linguri de frunze de vita-de-vie, 4 linguri de flori de sunatoare, 1 lingura de radacina de iarba mare. Peste plante se toarna un litru de apa clocotita si se fierb pe foc mic, 15-20 minute. Decoctul se infuzeaza 2 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 125 ml de 3 ori pe zi, in timpul mesei. 2. Un pahar de suc de varza murata se amesteca cu 2 linguri de suc de aloe proaspat stors. Se beau cate 150 ml de 3 ori pe zi, timp de 45-60 de zile.
* Imbunatatirea functiilor ficatului si ale colecistului. In 750 ml de lapte fierbinte, se adauga cate o lingura de frunze de aloe tocate, frunze de visine, flori de sunatoare, radacini de urzica. Laptele se aduce pana la fierbere si se tine pe foc mic, 30-40 minute. Dupa racire, se strecoara si se storc bine plantele. Se beau cate 4 linguri, de 3 ori pe zi, dupa masa si inainte de culcare, timp de 1,5-2 luni.
* Dureri in zona ficatului si colecistului. O sfecla de marime medie se curata de coaja, se taie cubulete sau se da pe razatoare si se fierbe intr-un litru de apa, 30-45 minute, apoi se strecoara. In decoct se adauga 2-3 linguri de suc de aloe si 4 linguri de tinctura de sunatoare. Se beau cate 125 ml pe zi, inainte de masa principala.
* Colecistita. O lingura de pelin, o lingura de sunatoare si 2 linguri radacini de cicoare se infuzeaza 30 de minute in 3 pahare de apa clocotita, in termos. Se toaca o frunza de aloe pana se obtine o lingura de terci si se adauga in infuzia strecurata, cu miere de albine sau zahar dupa gust. Se bea fierbinte, cate 150 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.

APARATUL RESPIRATOR

* Raceala, tuse, bronsita: 1. Se amesteca cate o lingurita de sunatoare, radacini de papadie, flori de siminoc, musetel si frunze de rostopasca. Se infuzeaza 20 de minute, in 2 pahare de apa clocotita puse in termos sau intr-un vas acoperit bine. Se strecoara si se amesteca cu 1-2 linguri de suc de aloe. Se bea cate un pahar, de 2 ori pe zi (dimineata si seara). 2. O lamaie se taie bucatele mici, se amesteca cu 50 g miere de albine lichida, la care se adauga 4 linguri de ceai caldut de sunatoare si o lingura de suc de aloe. Amestecul se consuma de 3 ori pe zi, in timpul mesei, cate o lingura cu un pahar de apa calda. 3. O lingurita de rostopasca se amesteca cu o lingura de frunza de aloe zdrobita si o lingura de frunze de patlagina taiate marunt. Plantele se infuzeaza in 250 ml de apa fierbinte timp de 10 minute, apoi se strecoara si se bea cu inghitituri mici, cu pauze de 5-6 minute dupa fiecare inghititura.

Un medicament multimilenar

* Bronsita. Din partea de jos a plantei se desprind 4 frunze mari, se spala, se usuca si se rup bucati mici. Peste frunze se toarna o sticla de vin rosu sec. Se lasa la macerat o saptamana. Pentru tratament, se bea cate o lingura de 3 ori pe zi, dupa mesele principale, pana se termina toata cantitatea. Pentru profilaxie, se bea dupa aceeasi schema, timp de 10 zile. Urmeaza 10 zile de pauza si apoi cura se reia 10 zile.
* Pneumonie. Se amesteca 7-8 linguri de muguri de mesteacan, 5 linguri de flori de tei, se pun pe foc cu 500 ml de apa fierbinte si se fierb 2-3 minute. Un kg de miere de albine se amesteca cu 200 g frunze de aloe tocate si 200 ml de ulei de masline. Ceaiul din plante se strecoara si se incorporeaza in mierea cu aloe. Se consuma de 3 ori pe zi, cate o lingura. Inainte de administrare, compozitia se amesteca bine cu lingura de lemn.
* Amigdalita. Se amesteca o lingurita de salvie uscata si o lingurita de dentita (Bidens bipartitus). Amestecul se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, timp de o ora. In infuzia strecurata se adauga 2 linguri de aloe si 3 linguri de suc de lamaie. Se bea cald, cate 1/4 pahar de 2 ori pe zi, dupa masa. Inainte de a bea ceaiul, se ia in gura o lingurita de miere de albine si se tine pana se absoarbe aproape in totalitate, restul se inghite cu ceai.
* Raceala, gripa. Se amesteca cantitati egale de flori de musetel si galbenele, frunze de salvie si eucalipt. Se infuzeaza o lingura cu varf din amestecul de plante, in 400 ml de apa clocotita, timp de 7 minute. In lichidul strecurat, se adauga o lingura de suc de aloe. Se bea cate 1/2 pahar, de 3 ori pe zi. Concomitent, se face gargara de 5-7 ori pe zi.
* Sinuzita, guturai. Se picura in fiecare nara cate 2 picaturi (copii) si 4-5 picaturi (adulti) de 3-4 ori pe zi, apoi se maseaza bine nasul.

ALTE INTREBUINTARI

* Astenie de primavara, intarirea organismului. Se amesteca 8 linguri de suc de aloe, un pahar de suc de lamaie, un pahar de miere de albine, 2 pahare de miez de nuca tocat marunt. Se consuma cate 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
* Hipertensiune, colesterol, afectiuni cardiace. Se curata si se piseaza 1-2 capatani de usturoi, se amesteca cu un pahar de suc de aloe si se macereaza 3 zile. Lichidul strecurat se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, dupa-masa.
* Enurezis si hipermobilitate la copii, provocate de tensiunea intracraniana marita. Se amesteca cantitati egale de aloe si fructe de rachitele, tocate in robotul de bucatarie, si miere de albine. Se lasa la macerat 2-3 zile, apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi. Tratamentul este de lunga durata: 6 luni, peste un an se poate repeta.
* Furunculoza. Se bea cate o lingura suc de aloe de 3 ori pe zi, cu 15-20 minute inainte de masa (pentru curatarea sangelui).
* Hemoroizi. Se cunosc mai multe retete pentru tratamente interne si externe cu aloe. 1. O lingura de suc de aloe, cate 2 linguri de urzica si sunatoare se infuzeaza in 500 ml apa clocotita, in termos, timp de 2 ore. Infuzia se strecoara si se bea cate 1/3 pahar, de 3 ori pe zi, intre mese. Ceaiul este antiseptic, trateaza crapaturile mici ale colonului, previne formarea hemoroizilor. 2. Se prepara un unguent din 20 g terci de sfecla rosie cruda, amestecata cu 2 lingurite de sunatoare pisata cu o lingura de lemn si o lingura suc de aloe. Unguentul se aplica pe locul afectat, se lasa 30 minute si se tamponeaza cu vata sau tifon steril.

RETETE DE FRUMUSETE

Prepararea produselor cosmetice la domiciliu se bazeaza pe aceleasi principii ca si in retetele pentru sanatate: se folosesc frunzele cele mai mari, de jos, care se sterg de praf, dar nu se spala, apoi se tin in frigider 7-10 zile.

Cu sucul stors se tamponeaza zilnic pielea fetei si a decolteului, sau se aplica 10 minute pe zonele unde apar riduri, dar si in cazuri de iritare a pielii sau acnee. Pentru conservare, sucul preparat se amesteca cu alcool sanitar, in proportie 8:2, si se pastreaza la frigider.

* Masca din ridiche si aloe. O ridiche se spala bine, se rade pe razatoare. O lingura de salvie se infuzeaza in 200 ml apa clocotita 15 minute, se strecoara si se amesteca cu o lingura suc de aloe si 2 linguri de ridiche rasa. Toate ingredientele se amesteca bine si se aplica pe fata pentru 20 de minute, apoi se spala cu apa calduta.
* Masca din aloe cu mustar. Se recomanda pentru pielea ridata si imbatranita. Jumatate de lingurita de mustar se dizolva in 5 linguri ceai din sunatoare, se amesteca cu 2 linguri suc de aloe si o lingurita de unt topit. Cu un tampon de vata se aplica amestecul pe fata si pe gat. Masca se tine cateva minute, in functie de sensibilitatea pielii. Se spala cu apa rece si se aplica apoi o crema hidratanta. Masca se foloseste o data pe saptamana.
* Aloe cu smantana. O lingura de smantana se amesteca cu o lingura de suc de aloe, 1/2 lingurita de miere de albine, o lingura de ceai de sunatoare si se amesteca bine. Masca se tine 12-15 minute, apoi se spala alternativ cu apa rece si calda.
* Aloe cu vinete. Se rade pe razatoare 50 de grame de vanata, se amesteca cu 2 linguri de suc de aloe, o lingura de lapte, o lingura de miere de albine lichida (sau topita in aburi). Masca se aplica in 2 etape: intai o jumatate de amestec, iar dupa ce se absoarbe, se aplica amestecul ramas. Se lasa 15-20 de minute. Masca se sterge cu un tampon de vata, fata se spala cu apa fierbinte si se tamponeaza cu o bucatica de gheata. Nu se sterge fata cu prosop, se lasa sa se usuce, apoi se unge cu crema hidratanta. Masca se aplica de 2-3 ori pe saptamana.

Forta vindecatoare a plantei se afla in miezul gelatinos

* Aloe cu sfecla. O sfecla se spala bine si se fierbe timp de 2 ore. Dupa racire, se curata de coaja si se rade pe o razatoare cu orificiile mici. In terciul obtinut se adauga o lingura de suc de aloe, 3 linguri de lapte crud si 4 linguri suc de castraveti. Masca se tine pe fata 10 minute, apoi se spala cu apa calda.
* Aloe cu morcov. Un morcov de marime medie se curata, se rade pe razatoarea cu orificii mici si se amesteca cu o lingura suc de aloe si 2 linguri suc de cartofi. Terciul obtinut se intinde pe tifon si se aplica pe fata. Trebuie stat in pozitia culcata, 15-20 minute, dupa care fata se spala cu apa calda.
* Aloe cu dovlecei. Dovlecelul se toaca in robotul de bucatarie sau in masina de carne. Un pahar de terci obtinut se amesteca cu 100 g de lapte batut, o lingura de suc de aloe si 2 linguri de infuzie de sunatoare (40 g la 200 ml apa clocotita). Masca se aplica pentru 20 minute pe fata si pe gat, apoi se spala cu apa rece.
* Gheata cosmetica. Se amesteca 150 ml de infuzie de musetel cu 3 linguri de suc de aloe si se congeleaza in forme speciale. Dimineata, fata, gatul si decolteul se freaca usor cu cubuletele de gheata.

Medicament pentru vindecarea plantelor
Aloe este un “doctor” care se foloseste nu numai pentru vindecarea oamenilor, dar si pentru tratarea plantelor. Multe plante care se inmultesc prin butasi dau radacinile mult mai repede daca se tin in solutie de suc de aloe 10% (900 ml de apa si 100 ml suc de aloe). De exemplu, la un butas de fuchsia, in apa simpla, radacinile apar in 10-12 zile, iar in solutie cu aloe – in 4-5 zile.

Daca o planta de camera se imbolnaveste sau nu se dezvolta bine, se scoate din ghiveci si se muta in pamantul in care creste aloe. Daca nu este perioada favorabila pentru mutarea florilor, se scoate un pahar de pamant din ghiveciul cu aloe si se incorporeaza in ghiveciul cu floarea bolnava. Se uda floarea cu apa calda, in care se dizolva putin permanganat de potasiu.

In fiecare primavara, eu folosesc o metoda batraneasca care stimuleaza cresterea plantelor, le protejeaza de multe boli si imi ofera posibilitatea sa culeg o roada bogata, chiar si in cel mai secetos an. Se prepara o solutie din 500 ml apa, 2-3 linguri suc de aloe, 2 lingurite de miere de albine si o lingurita suc de usturoi. Se pune cantitatea necesara de seminte intr-un saculet confectionat din tifon si se tin in mixtura lichida pana la incoltire, sau macar 5-8 ore. Semintele de rosii incoltesc mai repede, in 12 ore, iar telina in 3 zile. Ca rezultatul sa fie mai spectaculos, semintele lunguiete (bostanul, dovleceii, castravetii) se planteaza pe axa nord-sud, cu capatul ascutit spre nord.

Contraindicatii
Cu toate ca aloe s-a afirmat ca o planta cu efecte terapeutice multiple, trebuie sa aveti in vedere actiunile neprevazute si nedorite ale compusilor activi, in concentratie mare.
* Nu se foloseste aloe in cazuri de intoleranta la produsele de aloe, tumori de diferite etiologii, afectiuni ale ficatului, hemoroizi si hemoragii uterine (aloe favorizeaza cresterea afluxului de sange catre organele pelvisului minor).
* Consumarea unor cantitati mari de suc de aloe poate provoca inflamarea colonului si inhibarea peristaltismului intestinal.
* Inainte de folosirea plantei e bine sa va consultati cu un specialist in fitoterapie si cu medicul de familie, care va cunoaste suferintele.