Dubla fata a unei infectii

Dubla fata a unei infectii

Toate organismele vii prezinta capacitatea naturala de a-si repara tesuturile ranite. La animale si la oameni, mecanismul de baza al acestui proces este inflamatia. Un medic grec din antichitate, Discoride, care a trait in secolul I D.C.  a descris inflamatia in termeni atat de simpli, incat ei sunt predati inca si astazi in toate scolile medicale: Rubor, Tumor, Calor, Dolor. Adica este rosie, umflata, calda si dureroasa. In spatele acestor trasaturi vizibile atat de simple, se petrec, insa, operatiuni complexe si puternice. 

Imediat ce un tesut este afectat de o leziune – ca efect al unui soc, al unei taieturi ori arsuri, ca urmare a actiunii unei otraviri sau a unei infectii – locul respectiv este detectat de trombocitele din sange. Pe masura ce acestea isi indeplinesc rolul caracteristic, acela de a se ingramadi in jurul portiunii de tesut lezionata, ele elibereaza o substanta chimica, numita factorul de crestere derivat din trombocite sau, mai pe scurt, PDGF (Plateled-Derived Growth Factor – in limba engleza in original). Aceasta substanta PDGF alerteaza celulele albe ale sistemului imunitar.

La randul lor, aceste celule produc o serie de alte substante transmitatoare, cu nume ciudate si efecte multiple: citochina, chemochina, prostaglandina, leucotrona si tromboxina, care coordoneaza operatiunile de reparare si refacere a zonei afectate. Mai intai, aceste substante dilata vasele de sange din vecinatatea locului lezat, pentru a usura, astfel, sosirea altor si altor celule imunitare chemate in ajutor, pentru intariri. Apoi, acestea inchid si sigileaza deschizatura respectiva, prin provocarea coagularii sangelui in jurul gramezii de trombocite ce se formeaza in acel loc. Urmatorul pas este reprezentat de permeabilizarea tesutului din vecinatatea leziunii, astfel incat celulele imunitare sa poata intra in zona si sa localizeze eventualii intrusi, oriunde s-ar afla acestia. In final, aceleasi substante produc dezvoltarea accelerata a celulelor tesutului lezionat. Acest tesut este apoi capabil sa isi regenereze partile lipsa si chiar sa isi creeze mici vase locale de sange, pentru a furniza oxigenul si hrana necesare acelui adevarat santier de constructii.