Cercul vicios existent chiar in inima cancerului

In cazul leziunilor cu vindecare normala, productia de substante chimice inflamatorii se opreste in momentul in care s-a definitivat refacerea tesuturilor. In cazul cancerului, insa, productia acestor substante continua sa aiba loc. in plus, surplusul de substante chimice inflamatorii din tesuturile invecinate blocheaza cursul normal al unui proces natural numit apoptoza – sinuciderea celulelor. Aceasta apoptoza este programata genetic in fiecare celula, in scopul de a impiedica o ulterioara anarhie, datorata supraproductiei de tesuturi. Celulele intra singure in apoptoza, in mod natural, ca raspuns la semnalelor ce indica faptul ca au fost create destule celule pentru a se forma un tesut sanatos. In ce priveste celulele canceroase, acestea nu numai ca isi stimuleaza propria dezvoltare, dar sunt si protejate impotriva mortii. Aceasta combinatie de factori este ceea ce face ca tumora sa se extinda treptat.
    Punand gaz pe focul si asa intens al inflamatiei, tumorile mai creeaza inca o defectiune in sistem. Ele dezarmeaza celulele imunitare aflate in vecinatate. Pe scurt, supraproductia de factori inflamatori face ca celulele albe ale sangelui, aflate in vecinatate, sa intre in deruta. Celulele albe de tip NK si celelalte cu functii similare sunt neutralizate. Ele nici nu mai incearca macar sa lupte impotriva tumorii, care prospera si creste vazand cu ochii.
    Generalizand procesul, putem spune ca forta conducatoare care se afla in spatele dezvoltarii unei tumori este reprezentata de cercul vicios pe care celulele canceroase reusesc sa il creeze. Incurajand celulele imunitare sa produca inflamatia, tumora determina corpul sa ii produca combustibilul de care are nevoie pentru propria sa dezvoltare si invadare a tesuturilor inconjuratoare. Cu cat mai mare este tumora, cu atat mai mare va fi si inflmatia pe care o produce si cu atat mai eficient va fi, astfel, si sprijinul pe care aceasta inflamatie il va acorda pentru dezvoltarea ulterioara a aceleiasi tumorii.
    Aceasta ipoteza a fost amplu confirmata de cercetari recente, dintre care unele au fost publicate in revista Science. S-a demonstrat astfel ca, cu cat cancerul are mai mult succes in provocarea de inflamatii locale, cu atat mai agresiva este si tumora rezultata si cu atat mai rapida este si raspandirea sa pe distante mari, atingandu-se, in final, noduli limfatici si creandu-se, astfel, metastaze.