
Consumul de zahar rafinat a crescut cu o viteza halucinanta in timp de genele noastre s-au dezvoltat intr-un mediu in care o persoana consuma cel mult 2 kg de miere, consumul uman de zahar s-a ridicat la 5 kg pe an in 1830 si la socanta cifra de 70 kg pe an, la sfarsitul secolului XX.
Biologul german Otto Heinrich Warburg a castigat premiul Nobel pentru medicina cu descoperirea sa, potrivit careia metabolismul tumorilor maligne era, in mare masura, dependent de consumul de glucoza (glucoza este forma sub care se prezinta in corp zaharul digerat). De fapt, scanarea prin tomografia cu ajutorul emisiei pozitronice (PET – Positron Emission Tomography – in limba engleza in original – n.trad.), folosita in mod obisnuit pentru a detecta cancerul, pur si simplu identifica si masoara regiunile interne in care corpul pare sa consume o cantitate foarte mare de glucoza. Daca o anumita zona iese in evidenta deoarece consuma prea mult zahar, cauza este foarte posibil sa fie existenta unui cancer.
Atunci cand mancam alimente pe baza de zahar sau faina alba – alimente cu o valoare glicemica foarte ridicata – nivelul de glucoza din sange se mareste cu rapiditate. Imediat, corpul elibereaza o doza de insulina pentru a da posibilitatea glucozei sa intre in celule. Secretia de insulina este insotita de eliberarea unor altor molecule numite IGF (Factorul de Dezvoltare 1 provenit din Insulina – Insulin-like Growth Factor-1, in limba engleza in original), al caror rol este de a stimula dezvoltarea celulelor. Pe scurt, zaharul hraneste tesuturile si le face sa se dezvolte mai rapid. Mai mult, insulina si moleculele IGF au si un alt efect comun: ele stimuleaza factorii care cauzeaza inflamatia stimuleaza si dezvoltarea celulelor, actionand, la randul lor ca fertilizatori ai tumorilor.
In prezent, cunoastem faptul ca aceste cresteri ale nivelului secretiei de insulina si IGF stimuleaza, in mod direct, nu numai dezvoltarea celulelor canceroase, ci si capacitatea lor de a invada tesuturile invecinate. mai mult, dupa injectarea de tulpini de cancer mamar in soareci, cercetatorii au demonstrat faptul ca celulele canceroase sunt mai putin susceptibile sa cedeze la chimioterapie cand sistemul de producere a insulinei din organismul soarecelui a fost stimulat de prezenta zaharului. Cercetatorii au concluzionat ca, pentru a combate cancerul, este necesara crearea unei noi categorii de medicamente, una care sa reduca nivelul crescut de insulina si molecule IGF din sange.