cum sa initiezi o discutie despre posibilitatea de a muri - partea III

Starea de traire

    Ne este dat adesea sa auzim despre o persoana rapusa de un atac de cord neasteptat ca acela a fost un mod placut de a muri. In orice caz, este un final care ne lipseste de cea mai mica sansa de pregatire, schimb sau transmitere, ca si de ocazia de a cauta o incheiere a unei relatii nefinalizate. Nu este ceea ce doresc pentru mine.
    Astazi, cuvantul cancer nu mai este sinonim cu moartea. Dar ii contureaza umbra. Pentru pacientii mei, ca si pentru mine de altfel, aceasta umbra reprezinta o ocazie pentru a cugeta la propria viata, la ceea ce dorim sa facem cu ea. Este prilejul de a incepe sa traiesti, in asa fel incat cand vine vremea, sa putem privi in urma cu demnitate, cu integritate. Pentru ca, in acea zi, sa ne putem lua ramas bun de la lume, impacati. Am gasit aceasta  atitudine realista la aproape toate persoanele care au supravietuit cancerului, mult peste preconizarile date. Da. As putea muri mai devreme decat mi-a fost ursit. Dar este la fel de bine posibil sa traiesc mai mult. Orice s-ar intampla, am de gand sa-mi traiesc viata cat de bine voi putea de acum incolo. Este cel mai bun mod de a ma pregati pentru orice ar putea urma.

      Cum sa initiezi o discutie despre posibilitatea de a muri

Nu impune niciodata o discutie despre posibilitatea de a muri cu o persoana care nu este pregatita pentru a vorbi despre asa ceva. Este important sa recunosti cand o persoana nu este pregatita, iar mai tarziu sa revii la subiect, cu tact.
In cazul unei persoane careia nu i s-a spus cat de grav este bolnava, poti cerceta subiectul pe care ei doresc sa-l abordeze, prin simpla intrebare: Ce ai inteles din tot ce ti-au zis medicii? Te intrebi cateodata daca se poate sa fi omis ceva? Daca la inceput raspunsul este negativ, intrebarea ii permite pacientului ca mai tarziu sa revina asupra subiectului.
Cu o persoana care cunoaste diagnosticul, dar care nu doreste sa vorbeasca despre ce s-ar putea intampla, poti incepe cu blandete, printr-o intrebare deschisa, cum ar fi: Ma intreb daca te gandesti vreodata la ce s-ar intampla, daca tratamentele nu ar da rezultate? Daca pacientul raspunde: De ce ma imi pui o asemenea intrebare?, ii poti replica: Deoarece, ma gandesc adesea la asta, si m-am intrebat daca nu cumva si tu iti pui asemenea intrebari? De obicei, este suficient pentru a initia o conversatie, care devine extrem de sincera, si in timpul careia este mai important sa asculti, decat sa vorbesti.    

BIBLIOGRAFIE – CAPITOLUL 10

1.    Peck MS. Further Along the Road Less Travelled: Going to Omaha – The Issue of Death and Meaning. New York, Editura Simon and Schuster Audio; 2004.

2.    Nuland SB. Mourir: Reflexions sur le dernier chpitre de la vie. Paris, Intereditions; 1994.

3.    Johanson GA. Physician’s handbook of symptom relief in terminal care, Sonoma County, Ca: Home Hospice of Sonoma County; 1994.

4.    Frankl VE. Decouvrir un sens a sa vie. Montreal, Quebec, Canada. Editions de l’Homme; 2005.

5.    Ring k. Heading toward omega: In search of the meaning of the near-death experience. New York, NY: Morrow; 1985

6.    van Lommel P, van Wees R, Meyers V, Elfferich I. Near-death experience in survivors of cardiac arrest: a prospective study in the Netherlands. Lancet 2001; 358 (9298): 2039-45

7.    Rinpoche S. The Tibetan Book of Living and Dying. San Francisco: Harpers’s; 1992

8.    Spiegel D. A 43-year-old woman coping with cancer. Revista JAMA 1999; 282(4):371-8

9.    House JS, Landis KR si Umberson D. Social relationships and health. Revista Science 1988; 241:540-5

10.    House JS, Robbins C si Metzner HL. The association of social relationships and activities with mortality: prospective evidence from the Tecumseh Community Health Study. Revista American Journal of Epidemiology 1982; 116 (1): 12-40

11.    Berkman LF si Syme SL. Social networks, host resistance, and mortality: a nine-year follow-up study of Alameda County residents. Revista American Journal of Epidemiology 1979; 109(2): 186-204

12.    Berkman LF, Leo-Summers L si Horwitz RI. Emotional support and survival after myocardial infarction. A prospective, population.based study of the elderly. Publicatia Annals of Internal Medicine 1992; 117 (2): 1003-9

13.    Hoffman J. Doctor’s Delicate Balance in Keeping Hope Alive. Ziarul The New York Times 24 decembrie 2005.