NECTARUL DE AGAVA
Recent, o echipa de cercetatori de la Universitatea din Sydney, care a introdus si conceptul de valoare glicemica, a indicat un substitut natural pentru zaharul alb, prezentat o valoare glicemica foarte scazuta: nectarul de agava. Este un extract din seva acestui cactus (folosit, de altfel, la fabricarea tequilei, cu un gust delicios, comparabil cu acela al unei mieri usoare. Este de trei ori mai puternic ca indulcitor decat zaharul, insa valoarea sa glicemica este de patru –cinci ori mai redusa decat cea a mierii. Poate fi folosit pentru indulcirea ceaiului, a fructelor si a deserturilor in general, in locul zaharului sau a siropurilor obisnuite.
Consumul de paine facuta din multiple cereale (un amestec de faina alba si faina de ovaz, secara, seminte de in, etc) este de asemenea un lucru esential in ideea de a reusi incetinirea asimilarii zaharurilor provenite din grau. Putem alege, la fel de bine, paine facuta cu maia traditionala (plamadeala fermentata) in locul mult mai obisnuitei drojdii chimice de panificatie, care ridica foarte mult nivelul zaharului din sange. Din acelasi motiv, si orezul alb trebuie sa fie evitat si inlocuit cu orez brun sau tip basmati, la care valoarea glicemica este mai scazuta. Mai presus de toate, este cu mult mai indicat, asa dupa cum vom vedea in capitolul dedicat alimentelor ce lupta impotriva cancerului, sa mancam zarzavaturi si legume (fasole, mazare, linte). Nu numai ca indicii lor glicemici sunt cu mult mai scazuti, insa compusii fito-chimice foarte puternici pe care ii contin lupta la fiecare pas impotriva dezvoltarii cancerului.
Evitarea dulciurilor si a gustarilor rapide dintre mesele principale ale zilei este esentiala. In momentul in care aceste alimente se ingereaza intre mesele principale ale zilei, nu exista nimic care sa blocheze o crestere a nivelului insulinei. Numai combinarea lor cu alte alimente – in special legume sau fructe cu fibre, ori grasimi benefice, cum ar fi uleiul de masline sau untul organic – incetineste asimilarea zaharului si reduce cresterile de nivel ale insulinei. In acelasi mod, alimentele precum ceapa sau usturoiul, afinele, ciresele sau zmeura reduc si ele cresterea nivelului de zahar in sange. (Un regim bazat pe alimente cu o valoare glicemica scazuta nu numai ca reduce sansele ca un cancer sa progreseze, ci, dupa cum s-a indicat in urma unui studiu facut de o echipa de cercetatori ai Spitalului Hotel-Dieu din Paris, produce si o scadere a ponderii tesuturillor grase, in favoarea tesutului muscular)
Alimente cu valoare glicemica ridicata (de evitat) |
Alimente cu valoare glicemica scazuta (de consumat liber, dupa dorinta) |
Zahar: alb sau brun, miere; siropuri: de artar, fructoza, dextroza
|
Extracte naturale zaharoase: nectar de agave, stevia(o planta din Pacific), xylitol, wisteria, ciocolata neagra cu un continut mai mare de 70% de cacao) |
Faina alba/inalbita: paine alba, orez alb, paste albe coapte excesiv, briose, covrigi, croisante prajituri de orez |
Amestecuri de cereale cu bobul intreg: paine cu mai multe cereale (nu doar grau) sau facuta cu maia („plamadeala fermentata”), orez: cu bobul intreg, sau basmati sau tailandez, paste si taitei gatite al dente (de preferat cu mai multe feluri de cereale), quinoa o cereala din Peru sau Chile, pentru terci – n.trad.), ovaz, mei, hrisca |
Cartofi (cu exceptia varietatii foarte rare denumita Nicola), in special cartofii puri
|
Linte, mazare, fasole, cartofi dulci, batate |
Fulgii de porumb, specialitatile crocante de orez (precum si majoritatea celorlalte cereale indulcite sau inalbite, care se servesc la micul dejun) |
Terci de ovaz (fulgi), muesli, All Bran, Special K |
Gemuri si dulceturi, fructe gatite in zahar, fructe in sirop |
Fructe in starea lor naturala: in special afine, cirese, zmeura, care ajuta la regularizarea nivelului de zahar din sange (daca se doreste, se pot indulci cu nectar de agave) |
Bauturi indulcite: sucuri de fructe obtinute pe cale industriala, bauturi carbogazoase |
Apa aromata cu lamaie, cimbru sau salvie |
|
Ceai verde (fara zahar sau indulcit cu nectar de agave), care combate in mod direct cancerul |
Alcoolul (cu exceptia servirii sale doar in timpul mesei) |
Un pahar de vin rosu pe zi, la o masa |
|
Usturoi, ceapa, salote (un fel de hibrid intre ceapa si usturoi – n.trad.): in momentul in care sunt amestecate cu alte alimente, ajuta la scaderea nivelului de insulina. |
Tabelul 4. Alegeti alimentele pentru consum in functie de valoarea glicemica.
Periclitarea lantului trofic
Cu totii avem cate o prietena apropiata mai plinuta, printre cunostintele noastre. Una asa, care din copilarie inca, sa fi fost durdulie. In ciuda tuturor tipurilor de regim alimentar incercate, in pofida tuturor exercitiilor fizice, figura ei nu a reusit niciodata sa fie normala. Isi priveste cu ingrijorare coapsele masive, care nu vor deloc sa se subtieze. Chiar si atunci cand reuseste sa se tina de vreun regim propus, nu poate pierde prea mult din greutate. O castiga la loc, insa, imediat ce inceteaza sa tina respectivul regim. Cu toate acestea, are multa grija sa evite untul (in ultimii douazeci de ani nu a mancat decat margarina). Foloseste, foarte probabil, uleiurile poli-saturate echilibrate de floarea-soarelui si canola, recomandate adesea de nutritionisti.
Unul dintre cele mai mari mistere ale epidemiologiei moderne, in afara cancerului, este reprezentat de o alta epidemie, si anume cea a obezitatii. Dupa tutun, obezitatea este cel de-al doilea factor de risc maxim pentru aparitia cancerului. Legatura dintre obezitate si cancer a devenit, insa, evidenta doar recent. Abia acum incepem treptat sa intelegem modul in care provin dintr-un punct comun de origine. Haideti sa aruncam mai intai o privire asupra enigmei obezitatii.
In anii 1977 si 2000, americanii si-au redus considerabil consumul de grasimi (11%) si chiar totalul caloriilor ingerate (4%). Cu toate acestea, numarul cazurilor de obezitate a continuat sa se mareasca cu o viteza ametitoare: A crescut cu 31%, in aceeasi perioada. Seful celui mai mare departament de epidemiologie a nutritiei din Universitatea Harvard, dr. Walter Willet, a rezumat aceasta situatie intr-un rasunator articol intitulat: Grasimile prezente in regimul alimentar joaca un rol major in aparitia obezitatii: sa le spunem un NU hotarat. Acest fenomen de crestere a numarului cazurilor de obezitate, in paralel cu scaderea consumului de grasimi, cunoscut sub numele de paradoxul american, afecteaza de fapt toata Europa si, intr-o masura si mai mare, chiar Israelul.
O echipa de cercetatori francezi detine astazi pionieratul in rezolvarea misterului reprezentat de paradoxul american. Gerard Ailhaud, un om de saizeci de ani, cu niste ochi scanteind de intelingenta si curiozitate, a formulat o simpla observatie. In timp de toata lumea in jur condamna epidemia de obezitate, punand-o pe seama mancarurilor tip junk food (mancaruri novice, cu preparare rapida, de tip fast-food, supranumite de asta data mancare buna de aruncat) si a lipsei de exercitiu fizic, a expus un viciu existent in respectiva argumentatie. In Statele Unite, masa de tesut gras la copii cu varsta sub un an s-a dublat intre anii 1970 si 1990... intr-o lucrare fascinanta, ce istoriceste povestea descoperirilor lor, Pierre Weill, biochimist si inginer, coleg de-al lor in activitatea de cercetare, aminteste una din replicile prietenului lor Ailhaud: Nu poti da vina pe McDonald’s, pe obiceiul de a consuma snack-uri, pe televizor sau pe lipsa de exercitiu fizic, atunci cand vine vorba de copii cu varste cuprinse intre sase si unsprezece ani!
Nu, nou nascutii nu sunt supraalimentati. Acestora li se da aceeasi cantitate de lapte, fie el lapte de mama sau lapte praf pentru copii. Gerard Ailhaud si colegul sau, Philippe Guesnet, au demonstrat ca factorul raspunzator pentru obezitatea infantila este reprezentat de schimbarile majore produse in caracteristicile laptelui, incepand din anii 1950. Acest dezechilibru actioneaza atat asupra dezvoltarii de tesut adipos – sau gras – cat si a dezvoltarii celulelor canceroase.