nitrozaminele si cancerul

Nitrozaminele reprezinta compusi chimici rezultati din unirea nitritilor cu aminele secundare, care iau nastere din scindarea proteinelor. Reactia chimica de formare are loc in mediu acid, de exemplu la nivelul stomacului, sub influenta sucului gastric.

Formarea nitrozaminelor este favorizata si de temperaturile crescute, dar si de cele scazute.

Ele au fost descrise in urma cu mai bine de 100 ani, insa au atras atentia abia in 1956 cand doi oameni de stiinta britanici, John Barnes si Peter Magee, au raportat rolul lor in inducerea tumorilor hepatice la soarece. Ei au fost cei care au deschis drumul cercetarilor: astfel au fost studiati peste 300 de compusi, iar 90% din ei s-au dovedit a avea proprietati carcinogenice.

Surse exogene: nitrozaminele se gasesc intr-un numar mare de alimente: bere, peste si produse din peste, dar si in produse din carne si branza conservate sau preparate prin prajire. De asemenea, tutunul este o sursa importanta, fiind descoperite cca. 20 de nitrozamine. Anumite profesii pot favoriza expunerea la astfel de substante: industria cuprului, cauciucului si metalurgica, in productia de pesticide, anumitor cosmetice sau produse chimice.

Surse endogene: nitrozaminele se numara printre rarele substante carcinogene ce pot fi sintetizate in organism. Principalele cai de producere sunt calea chimica si cea catalizata biologic. In mediu acid (pH=2-4)de la nivel gastric nitritii alimentar sunt transformati in anhidrida nitroasa; acest proces este extrem de variabil, depinzand de aportul alimentar, de pH-ul stomacului, de flora bacteriana bucala, de consumul de tutun sau de obiceiurile alimentare.

Procesul catalizat biologic necesita prezenta bacteriilor producatoare de enzime; el poate avea loc in organe cu pH neutru colonizate bacterian sau in cele cu concentratie crescuta de nitriti (stomac aclorhidric, gura, vezica urinara, vagin). Pe langa bacterii, si celulele umane pot fi implicate in reactii de nitrozare (macrofage activate, celule endoteliale, neuroni, neutrofile, hepatocite). Acest proces este accentuat in cazul unei infectii, inflamatii, diaree sau febra.

Proprietati cancerigene la animale: grupul nitrozaminelor este cel mai studiat din familia agentilor cancerigeni. Au fost testate pe animale 232 de nitrozamine, din care 199 s-au dovedit a fi cancerigene. Preussmann si Stewart au realizat o lista a organelor susceptibile la acesti agenti: ficat, esofag, vezica urinara, plaman, bronhii, cavitate nazala, faringe, laringe, trahee, stomac, pancreas, intestin, piele, sistem nervos, vagin, testicul etc.

In urma unei activari metabolice nitrozaminele induc tumori la distant de locul aplicarii. Ele prezinta o mare organotropie, fiecare tip de substanta prezentand un organ tinta de actiune. Aceste organe tinta variaza in functie de specia animala, doze, mod de expunere, dar mai ales de structura chimica a substantei. Efectele cancerigene sunt rezultatul unor mutatii la nivelul ADN, printr-o reactie de alchilare.

Nitrozaminele si cancerul uman: expunerea accidental sau deliberata la o cantitate ridicata de nitrosamine poate determina intoxicatia acuta, manifesta prin sindrom hemoragic si necroza hepatica severa.
Studiile in vitro au evidentiat la ca nivelul celulelor umane se petrece un proces de alchilare a ADN-ului identic cu cel observat la animale, avand drept consecinta transformarea maligna.Ele sunt responsabile de o mare parte din cancerele aparute ca urmare a fumatului: pulmonar, cai nazale, esofag, pancreas sau vezica urinara. Numeroase studii epidemiologice cerceteaza rolul nitrozaminelor alimentare in aparitia cancerelor: esofag, stomac, vagin, col uterin, nazofaringe.

Frecventa cancerelor este direct corelata cu obiceiurile alimentare din diferite zone ale Globului, dar si cu consumul crescut de bere, alcool si tutun din societatile modern.

Exemple:
* Cancerul esofagian este mai frecvent in regiunile din Africa de sud unde se folosesc la fabricarea painii cereal partial mucegaite sau in Islanda unde se consuma carne de oaie afumata;
* Cancerul gastric – in regiunile consumatoare de peste sarat/afumat: Japonia, Canada; 
* Cancer nazofaringian – asociat in Asia de SE si China cu prezenta virusului Ebstein-Barr, dar si cu obiceiuri alimentare;
* Cancerul de vezica urinara – in Egipt asociat cu bilhardioza;
* Cancerul de col uterin – infectiile genitale cu Trichomonas vaginalis sau Neisseria gonorrhoeae cresc pH local, determinand colonizarea cu bacteria producatoare de nitrat reductaza;

Concluzii: expunerea alimentara la nitrosamine sau la precursorii lor contribuie cel mai probabil la aparitia cancerului cu diferite localizari; de aceea este necesara reducerea contactului cu aceste substante (alimente, tutun), dar si prevenirea unor infectii bacteriene/virale sau evitarea expunerii prelungite la tratamente prelungite cu medicamente bogate in amine.