respiratia o poarta catre biologie

Atentia pozitiva este acea forta care, prin atingerea sa, imbunatateste orice lucru. Copiii, cainii, pisicile, adesea stiu mai multe despre aceasta decat noi. Vin la noi fara vreun motiv deosebit, pentru a ne arata un desen pe care l-au facut, un os pe care l-au gasit, sau un soarece pe care l-au prins in gradina. Sau, cateodata, numai pentru o imbratisare, sau o mangaiere sub barbie. Stim cat de mult conteaza pentru ei, si le-o oferim bucurosi. Dar cat de des ne aratam aceasta atentie binevoitoare si noua insine?
    La Centrul de Sanatate Publica si, mai recent, in majoritatea seminarelor rezidentiale pentru pacientii cu cancer, acesta este primul lucru care se invata: a se rezista o saptamana fara telefon, e-mail sau televiziune, in schimb, acestia participa la 2 sesiuni de cate o ora de yoga sau meditatie, zilnic. Doctorul Jon Kabat Zinn, fost biolog la M.I.T., preda pacientilor, de peste 30 de ani, meditatia. Acest program este folosit in prezent in peste 250 de spitale in Statele Unite si Canada (inclusiv in marile centre universitare de medicina, cum ar fi: Duke, Stanford, Pittsburgh, Universitatea California din San Francisco, Universitatea Washington, Sloan Kettering, Wisconsin, Toronto, etc) precum si in Europa (spitalele din Germania, Olanda, Suedia, Norvegia, Regatul Unit, Belgia si Elvetia ofera acest program sub denumirea de „reducerea stresului prin concentrarea atentiei.”)
    Kabat-Zinn insista mereu asupra petrecerii timpului, in fiecare zi, singur, cu sinele nostru, considerand aceasta ca fiind „o manifestare esentiala de iubire”. Precum marile traditii ale samanilor, care prescriau un ritual de purificare, menit a fi savarsit in izolare, aceasta singuratate reflexiva reprezinta conditia initiala esentiala pentru armonizarea fortelor interioare de vindecare ale trupului.
   
Respiratia: o poarta catre biologie

In yoga, meditatie, quigong, si in metodele moderne occidentale, poarta catre eul interior este reprezentata de respiratie.
    Incepeti prin a va aseza confortabil, cu spatele drept, in acea pozitie, supranumita de invatatorul tibetan Sogyal Rinpoche, postura „demna”. Aceasta permite libertatea totala pentru fluxul de aer care aluneca spre interior prin nari, catre gat, apoi spre bronhii, pentru ca in final, sa ajunga in plamani, si apoi sa isi inverseze traseul. Concentrati fiind, trageti de doua ori aer in piept, incet si profund, pentru a incepe relaxarea. O senzatie de confort, plutire si stare de bine se va resimti in piept si umeri. Pe parcurs ce repetati exercitiul, veti invata cum sa va lasati respiratia indusa de concentrare, si sa va indreptati atentia catre inspiratie. Relaxandu-va, veti putea simti cum mintea se transforma intr-o frunza care pluteste pe suprafata apei, urcand si coborand datorita trecerii undelor. Concentrarea insoteste senzatia fiecarei inspiratii de aer, si prelungeste expiratia care paraseste corpul usor, incet, elegant, pana la sfarsit, incat la final nu  mai ramane decat o adiere, aproape imperceptibila. Apoi, pauza, inveti sa te scufunzi in aceasta pauza, din ce in ce mai profund. Adesea, cel mai intim contact cu propriul corp poate fi simtit in timpul acelui scurt rastimp de odihna. Prin practica, poti ajunge sa iti simti inima batand, sustinandu-si viata, asa cum a facut-o neobosit timp de atatia ani. Si apoi, la finalul pauzei, observi o mica scanteie care se aprinde de la sine si declanseaza un nou ciclu al respiratiei. Ceea ce simti este scanteia vietii, care exista intotdeauna in noi, si pe care, prin procesul de concentrare si relaxare, o poti descoperi pentru intaia oara.
    In mod inevitabil, dupa cateva minute mintea iti este distrasa de la acest proces catre lumea exterioara: grijile trecutului sau obligatiile viitorului. Arta primordiala a acestei „manifestari esentiale de iubire” consta in ideea de a face acel lucru pe care l-ai face si pentru un copil care are nevoie de atentie totala. Recunosti importanta acestor ganduri, dar, in vreme ce cu rabdare promiti sa te ocupi de acestea cand va veni timpul, le dai la o parte si revii la persoana care intr-adevar are nevoie de tine in prezent, adica, persoana ta.
    Cand aceasta practica este prezentata, simplu si fara adaugiri, unui grup de pacienti, nu este neobisnuit sa observi lacrimi prelingandu-se pe unele fete. Este ca si cum aceste persoane traiesc bunavointa si calmul pentru prima oara. Ei descopera o imensa senzatie de buna-stare naturala, care le-a lipsit din viata de zi cu zi. Mai tarziu, oamenii care mediteaza invata ca, in orice moment, pot sa intre in contact cu bunastarea si calmul regasite prin mediatie. Cu putina practica, acestia le vor afla in timp ce asteapta la coada la magazin, cand sunt prinsi intr-un ambuteiaj, sau infrunta jignirile unui coleg la birou. Acestia se pot reconecta la aceasta sursa de pace prin concentrarea atentiei asupra unei expiratii prelungite, precum si asupra pauzei care o urmeaza.
    Respiratia este singura functie viscerala care este atat complet autonoma, in ceea ce priveste mintea constienta (ca digestia sau pulsul inimii, respiratia are loc chiar si daca nu ne gandim la ea), cat si usor reglata prin vointa. Centrul de control al respiratiei, localizat la baza creierului, este sensibil la toate moleculele – neuropeptidele despre care vorbeste Candace Pert – care sunt in mod constant transferate intre creierul emotional si viscerele corpului, inclusiv sistemul imunitar. Concentrarea pe respiratie apropie oamenii de pulsatiile proceselor vitale ale corpului, si le conecteaza de gandirea constienta. Din fericire, nu este nevoie sa „crezi” in acest fapt pentru a vedea ca are loc si ca poti beneficia de acesta. Exista un mod perfect obiectiv pentru a masura relatia existenta intre exercitiile precum yoga si meditatia, si ceea ce se intampla in interiorul corpului.

Mantra si rugaciunile

    In ultimii 15 ani, doctorul in medicina Lucian Bernardi de la Universitatea din Pavia, Italia, a fost interesat de ritmurile autonome ale corpului, care constituie fundatia fiziologiei: variatii in pulsul inimii, presiunea arteriala, respiratia, etc. a analizat modul in care aceste variatii fluctueaza de la o clipa la alta, in diferite momente ale zilei. Stia ca un echilibru perfect intre aceste bioritmuri diferite reprezinta poate cel mai corect indicator al unei sanatati solide; in unele studii, masuratorile acestui echilibru poate prezice cu acuratete o supravietuire de inca 40 de ani.
    Dr. Bernardi a urmarit conditiile care ar putea duce la un dezechilibru al acestor ritmuri, si a examinat modul in care corpul isi putea apoi redobandi echilibrul. In acest sens, si-a supus pacientii unor exercitii, cum ar fi: aritmetica in minte sau citit cu voce tare, iar in tot acest timp masura micro-variatii in bataile inimii, presiunea arteriala, fluxul sanguin la creier, si modurile de respiratie. Astfel, el a putut observa cum chiar si cel mai putin obositor exercitiu mintal are un efect imediat asupra acestor ritmuri. Pacientii reactionau prin adaptarea la efort, oricat de mic ar fi fost. Dar marea surpriza a reprezentat-o ceea ce se numeste conditia pentru „control”.
    Pentru a analiza schimbarile fiziologice provocate de exercitiile mentale, acestea trebuiau comparate cu asa-zisa conditie neutra – o conditie in care subiectii vorbeau cu voce tare, dar fara efort mintal sau stres. In experimentul dr. Bernardi, conditia neutra cerea ca pacientii sa recite un text pe care il cunosteau pe de rost, ceea ce nu implica nici un efort deosebit. Cum acesti pacienti locuiau in Lombardia, o regiune profund catolica a Italiei, dr. Bernardi s-a gandit, in mod firesc, ca puteau recita rugaciuni.
    Cand pacientii dr. Bernard au inceput recitarea unor versuri din „Ave Maria” in latina, instrumentele de laborator au inregistrat un fenomen extrem de neasteptat. Toate ritmurile biologice diferite masurate au inceput sa rasune. S-au aliniat, unul dupa altul, amplificandu-se reciproc pentru a crea un model neted si armonios. Un miracol? Nu neaparat. Dr. Bernard repede  si-a dat seama ca explicatia era mult mai simpla. In Italia, rugaciunile sunt recitate pe rand de congregatie si apoi de preot. Fiecare recitare are loc intr-o singura rasuflare. Inspiratia care urmeaza are loc in timpul recitarii preotului („Ave Maria” in latina se recita astfel: preotul spune „Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum. Benedicta tu en mulieribus, et benedictus fructus ventris tui, Jesus”; apoi enoriasii raspund: „Sancta Maria, Mater Dei, ora pro nobis peccatoribus, nunc et in hora mortis nostrae. Amen” – n.autor.). Subiectii au adoptat in mod natural acest ritm, in timp ce recitau rugaciunea pe parcursul experimentului. In acest mod, ei s-au adaptat  mecanic – si inconstient – la o frecventa de 6 expiratii pe minut, ceea ce reprezinta ritmul natural de fluctuatii in cadrul altor functii biologice, pe care le monitoriza dr. Bernardi (pulsul inimii, presiunea arteriala, fluxul sanguin la creier). Rezultatul acestei sincronizari a aratat ca ritmurile fiecarei functii rezona cu celelalte, completandu-se reciproc, precum balansarea in leagan, cand avantul inainte al picioarelor sincronizat perfect cu leganarea in sus amplifica miscarea.