tinerea la distanta a cancerului

Mary-Ann, o scotiana ce nu suferea de cancer, a aflat intr-un mod foarte crud rolul crucial pe care-l are sistemul imunitar in a impiedica tumorile sa puna stapanire pe organism. Ea suferea de insuficienta renala, o boala grava a rinichilor, care ii face incapabili de a mai filtra sangele. Aceasta conduce la acumularea de toxine in corp. Pentru a evita dializa, pe care era nevoita sa o faca la spital de mai multe ori pe saptamana, si-a facut un transplant de rinichi. Timp de un an, Mary-Ann a reusit sa traiasca aproape normal. Singura constrangere la care era supusa era reprezentata de doza zilnica de medicamente supresoare ale sistemului imunitar pe care trebuia sa le ia. Scopul lor, dupa cum sugereaza si denumirea acestora, era de a-i slabi propriul sistem imunitar, in scopul de a-l impiedica sa respinga transplantul care o mentinea in viata. Dupa inca sase luni, o durere chinuitoare i-a aparut in jurul rinichiului transplantat si un nodul anormal ii fusese identificat pe sanul stang, la o mamografie de rutina. Biopsia realizata ulterior a dezvaluit prezenta unei duble metastaze de melanom – un cancer foarte grav de piele. In orice caz, nu existase in mod prealabil vreun melanom care sa fi putut fi sursa acestor metastaze. Chemata de catre chirurgi, doamna doctor Rona MacKie, dermatolog, nu a reusit sa ofere o explicatie mai buna decat a celorlalti medici, in legatura cu misteriosul caz al melanomului fantoma. Se facuse tot posibilul pentru a o salva pe Mary-Ann. Administrarea de imuno-supresori fusese oprita, rinichiul bolnav fusese, si el indepartat, insa era deja prea tarziu. Sase luni dupa aceea, bolnava a decedat datorita unei invazii generale de melanoame, ale caror origini nu au putut niciodata sa fie descoperite.
    La scurt timp dupa aceea, lui George, un al doilea pacient care suferise un transplant de rinichi in acelasi spital, i-a aparut, la randul sau, un melanom metastatic care nu avusese vreo tumora la inceput. De data aceasta, doamna dr. MacKie pur si simplu nu mai putea crede in existenta vreunei simple coincidente si nici nu mai putea condamna misterele impenetrabile ale medicinei. Gratie inregistrarii anterioare a organelor transplantate, ea a luat urma celor doi rinichi, ajungand pana la donatorul lor original, o femeie. Starea generala de sanatate a acesteia indeplinea, intr-adevar, cerintele obisnuite: nu avusese hepatita, nici HIV si, desigur, nici cancer, insa, dr. Rona Mackie a insistat si, in final, a descoperit numele ei intr-o baza de date scotiana referitoare la pacienti cu melanom. Cu optesprezece ani inainte, acea donatoare fusese operata de o micuta tumoare pe piele, de 0,26 cm (o zecime de inci). Facuse tratament timp de cincisprezece ani pentru asta, la o clinica pentru melanoame. In final, fusese declarata complet vindecata, cu un an inainte de moartea sa accidentala, care nu avusese legatura cu vechiul sau cancer, deja vindecat. In organismul acesteia paciente, care fusese declarata oficial vindecata de cancer, organele care sistemul ei imunitar le tinuse in sah. Aceste micro-tumori fusesera transplantate noilor corpuri – apartinand lui George si Mary-Ann – ale caror sisteme imunitare fusesera slabite in mod intentionat, cu scopul de a impiedica aparitia fenomenului de respingere a noilor rinichi transplantati. Iata insa ca, in absenta unei functionari normale a sistemului imunitar, micro-tumorile si-au reluat rapid comportamentul haotic si invadator.
    Gratie activitatii sale de adevarat detectiv medical, doamna dr. MacKie si-a convins colegii din departamentul de transplanturi renale sa inceteze administrarea zilnica de imuno-supresori pentru cel de-al doilea pacient. In schimb, acestuia i s-a dat un imuno-stimulator foarte agresiv, ca sa respinga, astfel, transplantul purtator de melanoame cat de curand posibil. Cateva luni mai tarziu, medicii au reusit sa indeparteze rinichiul respectiv, desi fusese nevoit sa se intoarca la metoda anterioara a dializei, doi ani mai tarziu, George era inca in viata si nu prezenta nici un fel de melanom. Asadar, odata ce isi recuperase capacitatile naturale de aparare, sistemul sau imunitar isi indeplinise misiunea si indepartase tumorile (povestea cazurilor lui Mary-Ann si a lui George – ale caror nume nu sunt cele reale – este descrisa intr-un articol din New England Journal of Medicine, de unde au fost extrase si elementele de mai sus).