gandul versus eu

Omul reuseste cu succes sa se subjuge propriei gandiri, tertipurilor, sabloanelor, conformitatilor si informatiilor de orice natura. Traim vremuri in care nu mai stim ce gandim noi cu adevarat si ce ne vine in cap din carti, sabloane, experiente sau vorbele parintilor nostri. Ne-am pierdut identitatea, de aceea este un haos general in societatile in care gandirea vine din exterior nu din interior.

Daca va intrebati de exemplu, in urma unei decizii, de ce ati luat acea decizie, veti constata foarte des ca nu v-a apartinut de fapt acea decizie, ci ca partenerul de viata sau membri familiei v-au influentat in asa masura decizia, incat va dati seama ca va doreati in adancul sufletului exact opusul ei.

Ramane sa vedeti ce se mai poate face, ce se poate schimba. Exista mai multe posibilitati: cea mai simpla: va resemnati si mergeti mai departe, cea mai complicata: va puneti de-a curmezisul in fata familiei la urmatoarea decizie si va sustineti propria parere pana in panzele albe. Un conservator ar spune ca prima decizie e mai inteleapta pentru a aplana orice conflict cu familia, un luptator sau un adept al lui Osho, ar spune ca a sosit momentul sa aveti curajul de a fi voi insiva, de a va trai propria viata, de a fi responsabili si impliniti dupa propriile decizii, propriile trairi, dupa voi insiva.

Recunosc ca sustin varianta a 2a deoarece sunt deja prea multe vorbe de duh care ne spun ca vom descoperi daca vom cauta, vom realiza, daca vom lupta , vom trai in adevaratul sens al cuvantului daca vom experimenta. Cu totii stim ca ce-i in mana nu-i minciuna si ca cine cauta gaseste. Toti marii intelepti ai lumii, marii filozofi sau maestri spirituali stiu ca vine un moment in care trebuie sa-si elibereze ucenicii, discipolii sau adeptii, de sub aripa lor, caci adevarata cunoastere vine din propriile experiente, din propriile filtre ale gandirii si ale experientei, restul sunt doar influente, care ne impun limite si prejudecati. Este adevarat ca sunt decizii care uneori coincid intru totul cu sfaturile celor apropiati, dar acestea, in adancurile noastre, se intalnesc mult mai rar.

Pentru a sti de unde  pornim Noi, de unde incepe acel Eu atat de natural, atat de frumos si de pur si de unde incepe influenta exterioara ( mediul, familia, prietenii, colegii), e nevoie doar sa stam din cand in cand cu noi insine si  sa ne cantarim dorintele, gandurile si actiunile cu realitatea faptelor noastre, reusind astfel sa avem o vedere nu de ansamblu ci in detaliu a ceea ce suntem cu adevarat Noi.

Sunt foarte multi oameni care se imbraca intr-un anumit fel pentru ca asa le spune sotia sau prietena, altii care urmeaza scoli pentru ca asa vrea tata, sau altii care se casatoresc de teama ca raman singuri. In mintea acestora din urma, de exemplu, exista un gand dominant care nici macar nu-i al lor in adevaratul sens: vor sa fie in randul lumii. Daca privim cu atentie acest cuvant lumii ne dam seama ca poate cuprinde orice, numai Eul nostru nu, si atunci ramane sa ne intrebam: Si cu noi cum ramane?, sau, mai simplu spus: si cu Mine cum ramane?

Este trist sa constatam ca poate nici 50 % din ceea ce facem nu ne apartine pe de-a-ntregul, probabil nu degeaba exista mii de articole si sute de carti care au titlul aproape identic cu Fii tu insuti pentru o viata mai buna, pentru o sanatate mai buna, pentru a fi fericit. Cata vreme omul se lasa purtat complet de influente exterioare  pe drumuri ce nu ii apartin, nici fericirea si nici sanatatea nu vor fi la cel mai inalt grad.
Incercati sa faceti ce va place, sa traiti cum va place, sa va urmati pas cu pas visele si sa va traiti propria viata. Ce poate fi mai trist ca o privire asupra propriei vieti in care nu regasesti nimic din ceea ce esti tu cu adevarat.

Pentru ca lucrurile sa mearga pe fagasul normal, placut, cred ca se poate incepe cu o portie sanatoasa de umor, cu un curaj debordant de a fi Tu si cu cele mai pure ganduri despre reusita, bine, frumusete si armonie. Succesul nu va intarzia sa apara, sau cel putin, o stare de bine va va proiecta un zambet real si voit, fara siluiri, fara obligatii, fara reprosuri sau ezitari. Astfel veti putea spune: Eu am luat decizia aceasta si ma bucur de ea, imi apartine pentru ca asa gandesc.