viata pe Pamant

Potrivit unei stiri recente, Specialistii de la institutul ucrainean de cercetari geologice au ajuns la concluzia ca viata pe planeta noastra a aparut in urma cu 3,3 miliarde ani. Pe fotografiile unor probe de minereu de fier, marite de 9000 de ori, au fost depistate urme ale activitatii unor bacterii. Marite de 75 000 de ori, fotografiile au oferit dovezi ca pe Pamant, cu peste 3 miliarde de ani in urma, traiau deja organisme: alge albastre-verzui. Pe fotografii s-au putut vedea forme care amintesc de bacterii ale fierului - colonii de alge in forma de fire sau ciorchine - in care se recunoaste clar constructia celulara. In privinta formarii si evolutiei acizilor nucleici si proteinelor, prezinta deosebita importanta faptul ca Viata pe Pamant a aparut in conditii reducatoare si in absenta oxigenului molecular ... iar fermentatia era unicul mecanism de scindare a moleculelor de glucoza si de obtinere a energiei si produsilor intermediari necesari cresterii biomasei. Metabolismul anaerob este vechi ca viata insasi. Dovezi certe atesta ca in conditiile atmosferei primare de pe suprafata Terrei viata a fost anaeroba, ca lumea vie primara era reprezentata exclusiv de germeni anaerobi. Referindu-ne la tipul acizilor nucleici ancestrali, se poate spune ca Acesti acizi nucleici erau anaerobi, genele arhaice avand rol de matrita numai pentru sinteza proteinelor fermenti ai glicozei anaerobe si a proteinelor primitive.

In conditiile atmosferei primare si ale abundentei de substante organice (hidrocarbonate), pe suprafata terestra viata anaeroba heterotrofa prolifera impetuos. In precambrianul inferior a aparut si mecanismul fotosintezei anaerobe (mecanismul autotrof primitiv).

Studiul microfosilelor apartinand unor alge filamentoase (cu unele structuri alungite,ovale sau circulare), puse recent in evidenta electronooptic tot in rocile din Transvaal, de geochimistii Bartolomew Nagy si John Zumberge de la Universitatea Tucson (Arizona), precum si studiul microstructurilor similare actinomicetelor descoperite in zacaminte de cobalt din Canada atesta ca primele diversificari (diferentieri) celulare s-au realizat in urma cu 2,3 - 2,2 miliarde de ani cat a durat filogeneza anaeroba nu s-a inregistrat o crestere insemnata a organizarii procariotelor si nici salturi in organizarea pluricelulara.

In conditiile atmosferei reducatoare (datorita prezentei predominante a hidrogenului in stare libera) si lipsite de oxigen liber a pamantului originar. Evolutia genei a decurs intr-un ritm destul de lent si fara salturi semnificative. Astfel, drumul parcurs de gena de la formarea sa primitiva pana la gena din zilele noastre a fost foarte lung. Principala transformare a genei a constat in imbogatirea sa continua in nucleotide. In timp ce gena ancestrala avea un numar mic de nucleotide, genele actuale au de la cateva sute pana la cateva zeci de mii sau chiar sute de o de perechi de nucleotide. Concomitent cu inmultirea perechilor de nucleotide a avut loc si cresterea numarului de gene,  fapt care a permis acumularea unei cantitati crescande de informatie genetica. Sporirea numarului de gene trebuie atribuita nu numai inmultirii perechilor de nucleotide, ci si posibilitatilor de schimbare a secventei bazelor nucleice din molecula ADN sub inriurirea unor agenti externi cu catacter mutagen. Inmultirea genelor a insemnat imbogatirea si diversificarea informatiei genetice.

Evolutia cantitativa si calitativa a genelor, diversificarea informatiei genetice exprimand fenotipuri cu particularitati din cele mai deosebite au fost posibile insa numai in conditiile atmosferei oxidante.