nevroza obsesivo-fobica

NEVROZA OBSESIVO-FOBICA

Aceasta forma de nevroza, cunoscuta si sub numele de psihastenie, se caracterizeaza printr-o serie de simptome functionale reversibile, dar foarte chinuitoare pentru bolnav. Aparitia in campul ideator al bolnavului a obsesiilor si fobiilor, fata de care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza aparitia psihasteniei. Psihastenia se desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama, nesiguranta, dubii. Sindromul psihastenie sau mai bine-zis obsesivo-fobic poate fi intalnit si in A.S.C., in melancolia de involutie, in P.G.P. si in psihopatia psihastenica. Simptomele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc. Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria, rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient si lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poarta si denumirea de nebunie lucida. Tratamentul psihasteniei, se aplica astazi in mod diferentiat de la caz la caz; pe primul plan sunt: terapia psihotropa anxiolitica, antidepresiva, sedativa, tonica, cu tianchilizante de tip Tioridazin, Diazepam; neuroleptice de tip Nozinan, Clordelazin; anxiolitice: Tranxen, Librium, Hidroxizin, Psihoterapia trebuie condusa cu multa rabdare si perseverenta.

ISTERIA (nevroza isterica)

A fost descrisa la inceputul acestui secol de Charcot si Babinski, fiind insa cunoscuta din antichitate. Vechii greci puneau in legatura mecanismul de producere a isteriei cu suferinta uterului (hystera = uter). Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize isterice, tulburari de constienta de tip isteric, tulburari asemanatoare celor din unele boli neurologice si tulburari somatice. Crizele isterice se dezlantuie in diferite conditii stresante. Desi se manifesta asemanator crizelor epileptice, ele nu prezinta semnele obiective care exibta cu regularitate in epilepsie. Bolnavul, in urma unui conflict, a unei contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra sa, intra in asa-numita criza de isterie; la inceput scoate un tipat caracteristic, cade jos, alegandu-si locul si cautand sa nu-si provoace leziuni prin cadere, intra in contracture tonica cu capul sprijinit. cu trunchiul incordat in pozitie de opistotonus ca un arc, cu calcaiele la celalalt capat al arcului; alteori, pe de o parte, in pozitie de emprostotonus. Criza poate dura de la cateva minute pana la cateva ore. Constienta nu se tulbura ca in epilepsie, ci se ingusteaza numai campul acesteia. Contractura tonica nu este urmata de contractura clonica, ca in epilepsie, bolnavul nu-si pierde urma, nu-si musca limba; la excitanti durerosi bolnavul raspunde, aparandu-se, scurtand criza prin noua dominanta ce i se creeaza prin durere, sustragandu-1 de la preocuparea sa asupra crizei. Pupilele reactioneaza la stimulii luminosi. Dupa risipirea crizei bolnavul pastreaza partial memoria celor petrecute. Tulburarile de constienta de tip isteric se aseamana cu crizele crepusculare. Astfel bolnavul percepe tot ce se petrece in jural sau numai partial. Exista in isterie tulburari care simuleaza afectiuni neurologice ca: paraplegia, hemiplegia isterica, coreea isterica, tulburari de sensibilitate. Mutismul isteric este mutismul demonstrat de bolnav prin inlocuirea vorbirii printr-un limbaj gesticulat. Tulburari organice: bolnavul acuza ca nu vede (cecitate isterica), ca nu aude (surditate isterica) (fenomene ce pot disparea usor, punandu-1 in situatii care impun folosirea acestor analizori, si astfel se tradeaza. Toate aceste manifestari isterice apar de obicei pe un fond de insuficienta dezvoltare mintala, in situatia in care bolnavul cere compasiune si foloase de pe urma acestei boli. Tratamentul consta intr-o psihoterapie individuala sustinuta, prin hipnoza, sugestie simpla sau ajutata de torpiaj electric sau folosirea unei noi dominante dureroase - de exemplu injectarea de apa distilata intradermic. Nu trebuie sa i se dea prea multa atentie in timpul crizei, pentru a nu o exagera spre a-si prelungi suferinta, insa toata aceasta atitudine trebui insotita de calm, blandete si intelegere pentru boala psihica.

NEVROZELE MIXTE

Acestea sunt forme clinice de nevroze, caracterizate prin tulburari motorii ca si maladia ticurilor, crampa profesionala, longonevroza (balbismul sau balbaiala).

PSIHOPATIILE

In 1884, Babinski introduce in psihiatrie termenul de psihopatie, atribuindu-1 tulburarilor psihice caracterizate prin dezvoltari disarmonice ale personalitatii umane. La constituirea acestor perturbari de caracter si de personalitate, care conduc la grave tulburari de comportament, la tulburari de adaptare si conflicte cu societatea, contribuie factori etiologici complecsi (de la traumatisme cranio-cerebrale, encefalite in copilarie, pana la factori de mediu).

a) Psihopatii astenici obosesc usor la eforturi obisnuite, sunt impresionabili, emotivi, cu o capacitate de munca si randament scazute.

b) Psihopatii excitabili sunt tipuri de personalitate care nu-si pot stapani emotiile si care reactioneaza brutal, prin insulte, tipete la mici contrarieri. Uneori explodeaza si devin agresivi, ajungand pana la maltratari.

c) Psihopatii isterici, fiind in acelasi timp si sugestibili, avand o gandire influentata de afecte si de dorinta de a fi in centrul preocuparilor celor din jur, fac frecvente crize isterice. Sunt teatrali in exprimare, au o imaginatie si o fantezie exagerate, nascocind adesea povestiri inedite despre trecutul lor, pentru a impresiona auditoriul si chiar pe medic.

d) Psihopatia psihastenica se dezvolta la personalitati nehotarate, oscilante, anxioase, pe acest fond putand evolua atat la adult, cat si la copii nevroze obsesivo-fobice, preocupari ipohondrice.

e)Psihopatii paranoizi sunt personalitati disarmonice, banuitoare, suspicioase, interpretative. Intocmai ca paranoicii, reclama, sunt revendicativi, procesomani. Pe acest fond evolueaza de obicei paranoia.

f) Timopatia, cu cele doua varietati: hipertimicii - excitafi afectivi, veseli, optimisti, volubili - si hipotimicii - posaci, indispusi, care vad totul in negru, tragic. g) Psihopatii impulsivi se caracterizeaza prin reactii impulsive.

h) Psihopatii sexuali constituie marea grupa de psihopati cu perversiuni sexuale variate. Tratament fi asistenta: numeroasele conflicte cu mediul in scoala, in familie, in colectivele de munca, datorita comportamentului patologic al psihopatilor, incarca activitatea psihiatriei legale. De aceea trebuie sa se incerce, prin metode educationale, pedagogice, in scoli speciale, in institutii de reeducare, sa se armonizeze reactiile si tendintele impulsive, atat ale copiilor iritabili, impulsivi, cat si ale adultilor. Tratamentul se face in policlinici si in spitalele de psihiatrie, unde se ingrijesc eventualele decompensari psihotice.

OLIGOFRENIILE

Oligofreniile (oligos = putin; fren = inteligenta) cuprind acele boli psihice caracterizate prin dezvoltari incomplete din punct de vedere psihic, stagnari sau dezvoltari lente ale functiilor superioare ale creierului. Aceste opriri in dezvoltare sunt datorate unor cauze care au influentat negativ, prin lezare sau tulburare de metabolism, creierul embrionului umn in primele etape de dezvoltare intrauterina sau au actionat perinatal sau postnatal. Oligofreniile trebuie diferenriate de demenje, care sunt rezultatul unor regresiuni globale psihice, dupa ce psihicul a ajuns la dezvoltare normala. Idiotia poate sa se prezinte sub doua aspecte: profunda, completa sau de gradul I si incompleta, de gradul II. Idiotii de gradul I, practic irecuperabili, needucabili, se caracterizeaza prin lipsa aproape totala a vietii psihice. Limbajul, nedezvoltat, se reduce la sunete nearticulate, tipete. Idiotia de gradul II, incompleta. Limbajul verbal se poate dezvolta cel mult la nivelul celui al unui copil normal de 1 - 1 1/2 ani. Bolnavii recunosc pe cei care si ingrijesc si pot sa-si insuseasca unele deprinderi elementare. Imbecilitatea cuprinde forme de oligofrenie partial recuperabile. Acesti bolnavi au deja format un limbaj verbal, insa cuvintele sunt greoi pronuntate; limbajul sens este imposibil. Sunt capabili de calcule simple. Memoria este de obicei bine dezvoltata. Nu pot face insa deduceri, nu poseda capacitatea de sinteza si abstractizare a gandirii, nu au discernamant. Diversele situatii care-i scot din stereotipia lor zilnica si pun in mare dificultate, capacitatea lor de adaptare fiind precara: se alarmeaza, devin anxiosi, tipa, fac chiar reactii psihice depresive. Sunt constiinciosi in munca necalificata sau cu calificare inferioara. Imbecilii pot fi educati in scoli speciale. Debilii mintali reprezinta un coeficient de 3/4 din totalul oligofrenilor, caracterizati fiind printr-o gama de niveluri de dezvoltare intelectuala. Din punctul de vedere al comportamentului, acestia se pot prezenta fie inhibati - cu lentoare ideativa, timizi, apatici, - fie excitati, galagiosi, agresivi, instabili. Sunt educabili, pot fi instruiti in scoli ajutatoare sau la curs normal, insa aici imediat dau semne dc oboseala, ramanand in urma copiilor normali. Memoria apare uneori surprinzator de dezvoltata - ei retin poezii, texte de proza pe dinafara, insa in mod mecanic, fara a le aprofunda sau intelege sensul expresiilor, al continutului. Functiile superioare de integrare, analiza, sinteza, abstractie sunt lente, uneori imposibile. Debilii mintali pot invata  meserii  care  necesita  mai  ales dexteritate,   in   scoli   profesionale.   Din   cauza sugestibilitatii crescute, debilii mintali neputand cantari valoarea reala a faptelor, pot fi antrenati usor in actiuni cu caracter antisocial.

INGRIJIREA BOLNAVILOR PSIHICI

Cadrele medii sanitare care se dedica ingrijirii bolnavilor psihici trebuie sa aiba o pregatire teoretica si practica deosebita, sa fie dotate cu calitati morale deosebite. Rolul lor este considerabil alaturi de medic, din momentul primului lor contact cu bolnavul psihic in spital, pe toata durata tratamentului, cat si dupa externare, in ambulatoriu, in policlinici sau dispensar. Asistenta medicala trebuie sa cunoasca indeaproape pe bolnav si sa stabilieasca raporturi afective sanatoase si de incredere reciproca, trebuie sa tina seama ca chiar numai internarea intr-un spital de psihiatrie poate constitui o situatie stresanta. Deci momentul internarii, primul contact al bolnavului cu spitalul, prima injectie, contactul cu ceilalti bolnavi si felul cum este primit au mai multa importanta decat in toate celelalte boli si pentru evolutia ulterioara a procesului patologic. Tratamentul bine si constiincios aplicat, administrarea medicatiei orale direct in gura bolnavului, pentru ca acesta sa nu sustraga drogul in scop de suicid, adresarea unui cuvant incurajator si bland, chiar in situatia in care bolnavul este agitat, agresiv, constituie premise de evolutie favorabila a bolii. Asistenta medicala trebuie sa urmareasca bolnavul tot timpul si sa raporteze verbal medicului sau sa consemneze in raport orice eveniment survenit in comportarea sa. O atentie deosebita trebuie acordata controlului bolnavului in turele de noapte: daca dorm sau nu sau, in general, daca sunt agitati sau prezinta alte fenomene morbide si, pe cat posibil, sa se instituie o conduita terapeutica eficienta in aceste cazuri. Tot un control deosebit se impune in cazul bolnavilor nou-internati, al bolnavilor care au facut electrosocuri sau al bolnavilor fara tratament, in vederea unor examene psihologice, electroencefalograme sau a altor examinari. Cadrele medii trebuie sa vegheze asupra ambiantei in care stau bolnavii, igienei saloanelor, a paturilor, asternuturilor, igienei personale a bolnavilor, cautand sa realizeze un climat cald, contribuind la realizarea unui sentiment de siguranta. Rolul asistentei medicale nu este numai de a administra medicatia si a recolta analize, ci si de a convinge pe bolnav de eficacitatea tratamentului. Mai mult, dupa tratamentul efec-tuat in perioada acuta a bolii, bolnavul va fi orientat spre ergoterapie. Asistenta face parte din corpul medical, care este obligat sa faca si educatia sanitara a bolnavilor si familiilor acestora in orele de vizita. O atentie deosebita trebuie sa se acorde relatiilor ce se dau familiilor bolnavilor. In cazurile de urgenta psihiatrica, cadrele medii sunt obligate a interveni bland, dar ferm, sa cunoasca bolnavul si metodele cele mai eficace de a-1 linisti. Nu trebuie sa se uite ca de multe ori bolnavii psihici disimuleaza simptomele si nu le comunica celor din jur sau simuleaza simptome in scopuri diverse. Atitudinea terapeutica ferma, adecvata fiecarui caz, se impune cu deosebire in urgentele psihiatrice, unde starea psihica a bolnavilor pune deseori viata lor si a celor din jur in pericol. Vom trece in revista cateva metode speciale folosite in terapia bolilor psihice: - Terapia electroconvulsivanta sau electrosocul este o metoda mult discutata, dar cu bune rezultate, consta in producerea unui acces convulsiv, cu ajutorul unui curent electric, slab, introdus prin electrozi asezati pe tamplele bolnavului. - Insulinoterapia, intrebuintata si astazi destul de mult, consta in producerea unei stari de soc hipoglicemie prin injectarea de insulina. Acest tratament necesita o supraveghere permanenta si atenta a bolnavului de catre personalul mediu. Coma se produce prin administrarea unor doze crescande de insulina. Pacientul este apoi scos din aceasta stare prin injectii de glucoza 40%, iar imediat ce poate inghiti se dau 100 - 200 g zahar diluat in ceai. Cantitatea de zahar administrata trebuie sa fie dublata fata de numarul de unitati de insulina, nesocotind glucoza introdusa intravenos. - Psihoterapia este metoda prin care se actioneaza asupra bolnavului prin mijloace psihice. Desi la prima vedere pare o metoda foarte simpla, psihoterapia impune o serioasa pregatire de specialitate. Exista o psihoterapie neorganizata, care priveste modul de a te apropia de bolnav, de a-i da unele sfaturi, de a-1 incuraja etc. Psihoterapia organizata se poate face numai de catre specialist. Deosebim metode de tratament psihoterapie individual si de grup. - Ergoterapia este terapia prin munca, urmarind reinserarea in societate, reabilitarea bolnavului psihic. - Exista o lunga serie de metode terapeutice in psihiatrie, ca: meloterapia (terapia prin muzica), terapia prin pictura, sculptura, terapia prin dans etc. Principalul in orice actiune terapeutica psihiatrica este sa-i creem bolnavului un mediu cat mai asemanator cu cel dinafara spitalului, sa nu il facem sa se simta izolat, respins de societate.