junk food pentru vaci si gaini

 Junk food pentru vaci si gaini

Potrivit ciclului lor natural de dezvoltare si viata, vacile fata primavara, atunci cand iarba este cea mai bogata, si produc lapte vreme de cateva luni, pana la sfarsitul verii. Iarba de primavara reprezinta o sursa extrem de bogata in acizi grasi de tip omega-3 si, ca urmare, acesti acizi grasi sunt concentrati in laptele provenit de la vacile crescute in regiuni cu pasuni, precum si in derivatele acestui lapte – unt, smantana, iaurt si branza. In egala masura, acizii grasi omega-3 se gasesc si in carnea de vaca provenite de la vite hranite cu iarba, ca si in ouale provenite de la gainile crescute in semi-libertate si hranite cu furaj (in loc de graunte). Aparuta in deceniul anilor ’50, cererea de produse lactate si carne de vaca a crescut atat de mult, incat fermierii au fost nevoiti sa caute scurtaturi in ciclul natural de productie a laptelui si sa reduca perimetrul de pasunare necesar pentru a hrani o vaca de 750 kg. Pasunile au fost, prin urmare, abandonate si inlocuite de activitatea fermiera in grup. Porumbul, soia si graul, care au devenit, asadar, componente ale principalului regim alimentar pentru vite, nu contin practic nici un fel de acizi grasi omega-6. Acizii grasi omega-3 si omega-6 sunt substante numite esentiale, deoarece corpul uman nu le poate fabrica singur. Ca rezultat, cantitatea de omega-3 si omega-6 din corpul nostru isi are originea directa in continutul de substante specifice al alimentelor pe care le ingeram. La randul sau, cantitatea in care aceste substante sunt prezentate in alimentele noastre depinde de caracteristicile nutretului consumat de vacile si gainile a caror carne o mancam noi. Daca ele mananca iarba, atunci carnea, laptele si ouale pe care le furnizeaza sunt perfect echilibrate in ce priveste cele doua categorii de acizi grasi (un echilibru de aproape 1/1). In situatia in care acestea mananca porumb si soia, dezechilibrul rezultat in corpul nostru este de 1/15, ajungand si la 1/40.

 
Figura 16. Prezenta acizilor grasi omega-3 si omega-6 in laptele produs de vaci alimentele prin pasunat (la stanga), in comparatie cu vaci furajate numai cu porumb si soia (la dreapta).
   
    Acizii grasi omega-3 si omega-6 prezenti in corpul nostru se afla intr-o competitie constanta in vederea preluarii controlului asupra functiilor corpului. Omega – 6 ajuta la inmagazinarea grasimilor si promovarea rigiditatii celulelor, precum si a cuagularii si formarii de inflamatii, ca fenomene ce apar ca raspuns la agresiuni externe. Ele stimuleaza productia de celule grase inca din momentul nasterii. Omega-3, in schimb, se implica in dezvoltarea sistemului nervos, facand membranele celulelor mai flexibile si reducand inflamatia. Acestia limiteaza si productia de celule adipoase (grase). Echilibrul nostru fiziologic depinde foarte mult de echilibrul existent intre aceste doua tipuri de acizi grasi in corpul nostru si, implicit, in regimul nostru alimentar. Se demonstreaza,  astfel, faptul ca acest echilibru reprezinta tocmai elementul care si-a modificat foarte mult caracteristicile in ultimii cincizeci de ani.
    Intr-o ferma, vacile nu sunt singurele animale care sufera impactul produs de aceste schimbari. Si regimul alimentar al gainilor s-a modificat in aceeasi masura. Ouale – intruchiparea alimentului natural – nu mai contin aceiasi acizi grasi esentiali ce puteau fi intalniti in compozitia lor cu cincizeci de ani in urma. Doamna dr. Artemis Simopoulos este un proeminent nutritionist american, care conduce departamentul de cercetare a nutritiei din Institutul National pentru Sanatate. Intr-un studiu insolit, ale carui rezultate au fost publicate in revista New England Journal of Medicine, ea arata faptul ca ouale prelevate de la gainile hranite cu porumb (o practica aproape universala in ziua de azi) contin acizi grasi omega-6 intr-o cantitate de douazeci de ori mai mare decat cea a acizilor grasi omega-3. Ouale prelevate de la ferma de tara din Grecia unde crescuse ea, indicau un echilibru evident intre aceste doua categorii de acizi grasi, intr-o proportie de realmente 1/1.


Figura 18. Schimbarile petrecute in proportiile de acizi grasi omega-6/omega-3 din lantul trofic, inregistrate intre anii 1960 si 2000.

    In vreme ce regimul lor alimentar a fost revizuit in mod radical, animalelor din ferme li s-au mai administrat uneori si tratamente cu hormoni ca estradiol si zeranol, pentru a le provoca o ingrasare inca si mai rapida (o lege europeana interzice folosirea acestora pe teritoriul tarilor UE, insa este posibil sa fie abrogata). Acesti hormoni produc cresterea tesuturilor grase si sunt eliminate in lapte. Recent, in fermele de bovine a fost introdus un nou hormon, menit sa stimuleze productia de lapte: rBGH (hormon bovin recombinant de crestere, din Recombinant Bovine Growth Hormone – in limba engleza in original – numit si BST. Actioneaza asupra glandelor mamare ale vacilor si poate creste foarte mult productia de lapte. Folosit pe scara larga in Statele Unite, rBGH este inca interzis in Europa si Canada. In orice caz, ca urmare a diferitelor acorduri comerciale, acest hormon este, totusi, foarte posibil sa isi gaseasca drumul catre farfuriile de pe mesele noastre peste tot in lume, prin intermediul importurior de ingrediente derivate din laptele american. Efectele adverse ale rBGH asupra organismului uman sunt inca necunoscute. Ceea ce stim, insa, este ca el stimuleaza producerea de molecule IGF in organismul vacilor, ca aceleasi IGF se gasesc si in laptele si nu se distrug prin pasteurizare. Asa cum am vazut, aceste molecule IGF constituie un factor foarte important de stimulare a dezvoltarii celulelor grase, accelerand, de asemenea, si dezvoltarea tumorilor maligne.