natura nu a studiat tratatele noastre de specialitate

 Cu ajutorul soarecilor profesorului Zheng Tsui, cercetatorii au reusit sa demonstreze ca celulele albe din sangele acestora fusesera capabile sa elimine o cantitate de doua miliarde de celule canceroase, in doar cateva saptamani. La nici sase ore dupa injectarea celulelor canceroase, abdomenul acestor soareci deosebiti este invadat de o suta saizeci de milioane de celule albe. In fata acestui asalt, douazeci de milioane de celule canceroase dispar intr-o jumatate de zi! Mai inaintea realizarii experimentelor pe acel Supersoarece si pe descendentii acestuia nimeni nu ar fi sperat vreodata sa afle ca sistemul imunitar fusese capabil de a se mobiliza in asemenea masura. Nu pana acolo incat sa ajunga sa se impace cu un cancer cantarind 10% din greutatea totala a corpului. Nimeni nu si-ar fi imaginat acest lucru ca fiind posibil; cel putin nu imunologii. Consensul generalizat asupra consideratiilor referitoare la limitele sistemului imunitar ar fi impiedicat, probabil, un imonolog obisnuit sa acorde vreo atentie sanatatii fenomenale a soarecelui nr.6. Cel putin la asta s-a gandit doctorul Lloyd Old, profesor de imunologie a cancerului la Centrul Sloan-Kettering de studiere a Cancerului, din New York. El i-a scris dr. Zheng Tsui – care nu stia nimic despre imunologie inainte sa dea peste soarecele nr.6: Trebuie sa fim recunoscatori faptului ca nu sunteti imunolog. Altminteri, ati fi aruncat cu siguranta acest soarece, fara ezitare. La care profesorul Zheng Tsui a replicat: Trebuie doar sa fim recunoscatori faptului ca Natura nu a studiat niciodata tratatele noastre de specialitate!
    Resursele naturale ale corpului si potentialul sau de abordare a pericolelor de imbolnavire sunt inca prea adesea subestimate de stiinta moderna. Desigur, in cazul Super-soarecelui, puterea extraordinara de rezistenta era legata de genele sale. Si atunci, ce sa mai spunem de toti aceia care, la fel ca noi, ceilalti, nu sunt inzestrati cu aceste gene exceptionale? Pana la ce limita putem conta pe ideea ca un sistem imunitar obisnuit sa fie capabil de a indeplini sarcini extraordinare?
    Raspunsul la aceasta intrebare rezida in spiritului combativ ale celulelor nostre imunitare, participantii cu rol crucial in definirea nivelului de pregatire al corpului nostru, in lupta sa pentru combaterea cancerului. Le putem stimula vitalitatea sau, in cel mai rau caz, le putem opri degenerarea. Supersoarecii au reusit sa faca acest lucru mai bine decat oricine altcineva, insa fiecare dintre noi ne putem impulsiona propriile celule albe ale sangelui, astfel incat sa dea tot ceea ce au mai bun in confruntarea lor directa cu cancerul. Mai multe studii indica faptul ca, in mod similar unor soldati, celulele imunitare umane lupta cel mai bine atunci cand 1) sunt tratate cu respect (sunt bine hranite si protejate de toxine) si 2) comandantul lor mentine sangele rece si capul pe umeri (isi infrunta emotiile si actioneaza echilibrat).
    Asa cum vom vedea in continuare, studiile referitoare la activitatea celulelor imunitare (cuprinzand si celulele luptatoare NK) indica faptul ca se comporta cel mai bine in momentul in care regimul nostru alimentar este sanatos, mediul nostru ambiant este curat si activitatea noastra fizica implica intreg corpul (nu numai creierul si mainile). Celulele imunitare sunt, de asemenea, sensibile la emotiile pe care le traim. Ele reactioneaza pozitiv la stari emotionale in care predomina bucuria si sentimentele de interconectare cu cei din jurul nostru. Este ca si cand se afla in serviciul unei vieti ce, in mod obiectiv, merita sa fie traita. Ne vom intalni cu aceste santinele credincioase pe parcursul capitolelor urmatoare, atunci cand vom examina modalitatile naturiste de ingrijire care ar trebui sa insoteasca toate activitatile de impiedicare a aparitie cancerului, ca si de tratament al acestuia (legatura dintre activitatea sistemului imunitar si progresul cancerului este mai bine stabilita la soareci decat la om. Unele forme de cancer sunt legate in mod clar de virusi cum ar fi cancerul de ficat sau cancerul cervical fiind astfel in foarte mare masura dependente de starea de sanatate a sistemului imunitar, insa acest aspect nu este la fel de bine clarificat in cazul altor forme. Atunci cand sistemul imunitar este slabit  - cum ar fi in cazul SIDA sau la pacienti carora li se administreaza doze mari de medicamente imuno-supresoare – numai anumite tipuri de cancer se dezvolta (limfom, leucemie sau melanom), insa nu apar majoritatea celorlalte forme. In acelasi timp, multe studii continua sa demonstreze ca oamenii al caror sistem imunitar este extrem de activ impotriva celulelor canceroase, par sa fie protejati impotriva unei largi vaietati de forme de cancer (de exemplu: cancer de san, de ovar, de plaman, de colon si de stomac) in comparatie cu acele persoane ale caror celule imunitare sunt mai pasive. Iar in momentul in care aceste varietati vor da nastere unei tumori, este mai putin probabil ca ea sa se raspandeasca in organism sub forma de metastaza.

 Factori care inhiba si factori care stimuleaza activitatea celulelor imunitare.

Cancerul este o rana care nu vindeca