nutritia in timpul cancerului

Nutritia in timpul cancerului

    In ultimii cinci mii de ani, toate marele traditii medicale au folosit regimul alimentar ca mijloc de a influenta in mod benefic cursul unei boli. Nici a noastra nu constituie o exceptie. In secolul al V-lea I.C. Hippocrate spunea: Lasati alimentele sa va fie medicamente, iar ca medicamente folositi alimentele. in anul 2003, revista Nature a publicat un lung articol, care concluziona acelasi lucru – intr-un stil mai modern: Impiedicarea aparitiei cancerului prin folosirea substantelor chimice rezultate din consumul de fito-chimice este considerata o metoda de tratament foarte putin costisitoare, cu posibilitatea de aplicare imediata, acceptabila si accesibila, in vederea controlului si gestionarii bolii canceroase.
    In ciuda acestor concluzii, in timp ce regimul alimentar continua sa fie o coloana puternica de sustinere a medicinei ayurvedice, chinezesti si arabe, este interesant de vazut ce parere au medicii occidentali si cum se reflecta acest lucru in practica lor.
    Cand m-am intors dupa cea de-a doua operatie, care a urmat recidivei tumorii cerebrale, pentru a fi consultat de medicul meu oncolog, ma pregateam deja sa incep un an de chimioterapie. L-am intrebat daca ar trebui sa schimb ceva in regimul meu alimentar, pentru a obtine maximum de eficienta de la tratamentul pe care urma sa-l fac si a evita o alta recidiva. In ciuda devotamentului pe care il manifestase in ingrijirea mea, in ciuda rabdarii si amabilitatii de care ajunsese sa dea dovada dupa ani si ani de ingrijire a fel de fel de bolnavi ca mine, care mai de care mai aiuriti, raspunsul sau a fost perfect stereotip: Mancati ce va place. Oricum, n-o sa conteze prea mult. Insa, indiferent ce-ati face, mentineti-va tot timpul controlul asupra greutatii.
M-am uitat prin manualele de oncologie care au servit drept temelie pentru pregatirea multora dintre colegii mei. Cel mai bun exemplu este lucrarea Cancerul: principiile si practica oncologiei. Este un manual esential pentru viitorii oncologi, scris de profesorul Vincent T. DeVita, fost director al Institutului National pentru Studiul Cancerului, faimos pentru descoperirea leacului pentru boala Hodgkin, printr-un tratament de chimioterapie combinata. In cea mai recenta editie a remarcabilei sale carti, care stabileste linia generala a oncologiei peste tot in lume, nu exista nici un singur capitol care sa se refere la rolul nutritiei in tratamentul cancerului sau al impiedicarii aparitiei recidivelor.
    La fel ca toti ceilalti care au avut cancer, la fiecare sase luni treceam prin acelasi rirual, pentru a ma asigura ca trupul meu reuseste in continuare sa tina in sah celulele care scapau inevitabil chirurgiei si chimioterapiei. In sala de asteptare a marelui centru universitar american unde mergeam sa imi fac scanarea, erau o multime de brosuri, de toate felurile, la dispozitia pacientului. Pe timpul ultimei examinari, am citit cu atentie un articol cu titlul: Nutritia pe timpul tratamentului, pentru persoanele bolnave de cancer – ghid pentru pacientii si familiile acestora. Am gasit acolo cateva idei care mi-au atras oarecum atentia, cum ar fi recomandarea de a manca mai multe fructe si legume, precum si de a avea cateva mese pe saptamana fara carne. De asemenea, era inscris sfatul de a micsora consumul de mancaruri grase si alcoolul. Mai apoi, in sectiunea rezervata nutritiei de dupa tratament, am gasit aceasta fraza extrem de putin datatoare de inspiratie: Exista foarte putine cercetari care sa demonstreze ca alimentele pe care le mancati pot impiedica sa recidiveze cancerul de care ati suferit. (In aceeasi brosura, am descoperit  si o lista de gustari nutritive, menite sa ma faca sa rezist pe timpul chimioterapiei. Acea lista recomanda un amestec de fursecuri, inghetata, paine alba, covrigi, briose, lapte batut si chiar lichior de oua – cu alte cuvinte, alimente cu un ridicat index glicemic, incarcate de grasimi animale clar dezechilibrate din punct de vedere al raportului de acizi grasi de tip omega-3 si omega – 6, alimente care stimulau direct procesul inflamator. In nici una din cele nouazeci si sapte de pagini nu am gasit, insa, vreo mentiune despre sofran de India, ceai verde, soia, zmeura sau ciuperci imuno-stimulatoare )
    Colegii mei oncologi mi-au salvat viata si am o profunda admiratie pentru angajamentul lor manifestat zi de zi fata de bolnavii suferinzi de aceasta boala atat de chinuitoare. Cu toate acestea, nu pot sa nu ma intreb: cum de acesti doctori exceptionali pot sa continue sa promoveze o asemenea idee falsa? Dupa ce am stat de vorba cu cativa dintre ei, care se numara printre prietenii mei, am reusit sa gasesc un raspuns la aceasta intrebare. De fapt, sunt mai multe raspunsuri.