osteoporoza

Cum pot afla daca sufar de osteoporoza?

Practic, nu puteti afla decat in situatia in care vi se fractureaza un os sau incepeti sa pierdeti din inaltime, lucruri care se intam foarte tarziu in evolutia bolii. Punerea unui diagnostic mai precoce necesita tehnici speciale si multa experienta din partea specialistului, fiind deci necesara internarea intr-un centru de specialitate. Daca va aflati la varsta de mijloc si aveti doi sau mai multi factori de risc, trebuie sa va adresati unui astfel de centru pentru a fi testat. Factorii de risc includ: un stil de viata sedentar, menopauza precoce, folosirea cronica de corticosteroizi, niveluri scazute de estrogeni, fumatul, consumul de alcool, cafea si excesul de proteine in alimentatie. Rasele caucaziana si asiatica sunt mai expuse, din cauza ca persoanele care apartin acestor rase au oase mai mici.

Cum se dezvolta osteoporoza?

Oasele normale continua sa creasca in grosime si duritate pana in jurul varstei de 35 de ani. Dupa aceea, procesul se inverseaza incetul cu incetul, astfel ca in fiecare an se pierd mici cantitati de os. Pierderea se accelereaza la femei dupa menopauza si continua timp de sapte pana la cincisprezece ani. Atunci cand factorii de risc ai osteoporozei sunt prezenti, pierderea osoasa este si mai rapida, semnele fragilizarii osoase putand incepe sa apara. Desi indeobste considerata o boala a femeilor in varsta, osteoporoza debuteaza de fapt in jurul varstei de 51 de ani, iar 20% dintre victime sunt barbati.

Ce se poate face pentru a trata aceasta boala?

Se folosesc cateva mijloace terapeutice:

Terapia estrogenica. Aceasta incetineste pierderea osoasa, insa sporeste riscul de aparitie a cancerului uterin si de san, a tromboflebitei si a bolilor vezicii biliare. De asemenea, estrogenii agraveaza diabetul si hipertensiunea. Femeile care apeleaza la acest tratament trebuie sa accepte perspectiva prelungirii perioadelor menstruale si a efectuarii unor biopsii uterine periodice. Cu toate acestea, in cazuri serioase, beneficiile pot depasi riscurile, tratamentul fiind astfel util. Vitamina D ii permite organismului sa absoarba calciul, sunt putini adultii care prezinta un deficit de vitamina D, iar excessc) nu s-a dovedit util in nici o privinta. Calciul: Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda consumarea a 500 mg de calciu pe zi. Cei mai multi dintre noi consu¬mam insa mai mult; totusi majoritatea studiilor publicate nu au reusit sa demonstreze existenta unei corelatii (decat cel mult slabe) intre aportul de calciu si densitatea osoasa. Exercitiul fizic cladeste muschi si oase puternice. Chiar in conditiile unui aport calcic imbelsugat, oasele nu se vor ingrosa si intari, daca nu se fac exercitii fizice regulate de purtare a unor greutati, cum ar fi mersul pe jos. Pentru a-si pastra mineralele, oasele trebuie sa fie presate, tractionate, impinse si rasucite impotriva gravitatiei. Rolul acestui factor gravitational a fost demonstrat foarte clar o data cu iesirea omului in spatiul cosmic. Desi cosmonautii isi facusera cu constiinciozitate exercitiile fizice in tot intervalul de timp petrecut in spatiu, la inapoiere pe Terra, oasele lor prezentau modificari os-teoporotice surprinzator de marcate. Desi aproape toate tipurile de exercitii aerobice sunt benefice organismului, lucrul de care oasele au de fapt nevoie este o plimbare (zguduire) de cel putin 30 de mi-nute in fiecare zi. Reducerea ratiei proteice este la ora actuala metoda terapeutica cea mai promitatoare. Metabolismul excesului proteic duce la pierderea calciului din organism pe cale renala. Studiile arata ca, in conditiile unui aport proteic excesiv, calciul este totdeauna pierdut din oase - si aceasta indiferent cat de multe alimente bogate in calciu sunt consumate si cate suplimente cu calciu sunt administrate. Pe masura ce proteinele sunt descompuse (metabolizate) si excretate prin rinichi, calciul este extras din oase pentru a neutraliza efectele toxice ale sulfatilor si fosfatilor continuti in special in proteinele animale.

Ce va face sa credeti ca proteinele ar fi implicate in aparitia osteoporozei?

Eschimosii din nordul indepartat au o alimentatie extrem bogata in proteine (250-400 mg/zi) si calciu (1500-2000 mg/zi). Ei si incidenta cea mai crescuta a osteoporozei dintre toate populatiile lumii, desi traiesc o viata foarte activa. Fata de populatiile din zonele temperate, ei pierd cu 50-100% mai mult os pentru fiecare decada, de varsta dupa 50 de ani. Triburile Bantu din Africa, pe de alta parte, consuma in medie cca 47 g de proteine si mai putin de 400 mg de calciu pe zi, provenite in principal din alimente vegetale. Membrii acestor triburi practic nu sufera de osteoporoza, chiar daca femeile lor nasc si cresc zece sau mai multi copii, ceea ce solicita foarte mult rezervele de calciu ale organismului. Spre deosebire de acestia, rudele celor din triburile Bantu care au emigrat in S.U.A. si au adoptat modul de viata si alimentatia americanilor ajung, in cele din urma, sa sufere de pe urma osteoporozei in aceeasi masura ca restul populatiei americane.