sansele de scapare, conform statisticilor

Nimeni nu poate prezice cu exactitate cursul pe care un cancer il va urma. Profesorul David Spiegel de la Universitatea Stanford organizeaza de treizeci de ani grupuri de sprijin psihologic pentru femei cu cancer de san metastatic. intr-o conferinta sustinuta a Harvard, in fata unui public format din oncologi (care a fost publicata si in revista New England Journal of Medicine), explica greutatile intampinate: Cancerul este o boala aproape de neinteles. Avem paciente care prezentau metastaza la creier (o dezvoltare nefasta cu frecventa mare de aparitie, a cancerului de san) acum opt ani si acum sunt bine. Asta ce inseamna? Nu stie nimeni. Unul din marele mistere ale chimioterapiei este ca, uneori, poti face tumorile sa dispara si totusi acest lucru sa aiba un efect foarte redus asupra timpului de supravietuire. Legatura dintre rezistenta somatica si progresul bolii, chiar si dintr-un punct de vedere pur oncologic, este insa foarte greu de determinat.
Am auzit cu totii de tratamente miraculoase, de oameni carora nu le mai ramaneau decat cateva luni de trait, dar care supravietuiau totusi cu anii, chiar cu zecile de ani. Ni se atrage atentia, insa: „Nu uitati, acestea sunt cazuri foarte rare. Sau ni se mai spune ca, in aceste cazuri, s-ar putea sa nu fie vorba cu adevarat de cancer, ci, mai degraba, sa fie la mijloc niste diagnostice gresite. In anii `80, pentru a clarifica problema, doi cercetatori de la Universitatea Erasmus din Rotterdam au cercetat, in mod sistematic, cazuri de atenuare a cancerului, in cazuri in care veridicitatea diagnosticului stabilit nu putea fi pusa in discutie. Spre marea lor surpriza, intr-o perioada de optsprezece luni de cercetari realizate intr-o mica regiune a Olandei, ei au numarat sapte cazuri, lucru pe cat de incontestabil, pe atat de inexplicabil? Este clar ca acest tip de cazuri sunt mult mai comune decat este, in general, recunoscut.
Participand la anumite programe, cum ar fi acelea ale Centrului de Sanatate Publica din California, pacientii incearca sa se ingrijeasca singuri de cancerul de care sufera, sa invete sa traiasca intr-o mai mare armonie cu trupul lor si cu trecutul pe care il au, sa caute pacea mintii prin intermediul meditatiilor si practicarea de yoga si sa aleaga alimente care lupta impotriva cancerului, in paralel cu evitarea acelora care ii favorizeaza dezvoltarea. Istoricul cazurilor lor arata faptul ca ei traiesc de doua sau trei ori mai mult decat o fac, in medie, persoanele care prezinta acelasi tip de cancer, in acelasi stadiu de dezvoltare (aceasta nu este o concluzie a unui studiu stiintific, ci una desprinsa din monitorizarea pacientilor participanti la programul respectiv).
Un prieten oncolog de la Universitatea din Pittsburgh, caruia i-am spus de aceste cifre a obiectat, astfel: Acestia nu sunt pacienti obisnuiti. Sunt mai bine educati, mai motivati si cu o sanatate mai buna. Faptul ca traiesc mai mult, nu dovedesc nimic. Gresea. Daca aceste rezultate nu sunt in conformitate cu canoanele impuse de dublele incercari aleatorii ale studiului, ele arata, totusi, faptul ca unii oameni ies din tiparele cunoscute. intr-adevar, cei care sunt mai bine informati in legatura cu boala lor, care isi ingrijesc trupul si mintea si carora li se da ceea ce au nevoie pentru a-si imbunatati sanatatea, pot sa isi mobilizeze functiile vitale ale corpului, pentru a lupta impotriva cancerului.
De atunci, o dovada mai oficiala a fost furnizata de doctorul Dean Ornish, un important inaintas al medicinei integrante, profesor de medicina la Universitatea California din San Francisco. In 2005, el a publicat rezultatele unui studiu de oncologie fara precedent. Nouazeci si trei de barbati cu cancer de prostata in stadiu incipient – diagnostic confirmat prin biopsie – alesesera, sub supravegherea oncologului lor, sa nu faca operatia chirurgicala aferenta, ci sa tina, pur si simplu, tumora sub supraveghere. Pentru a face acest lucru, li se masura la intervale regulate nivelul de PSA (antigen specific prostatei -  din  prostate specific antigen, in limba engleza in original), un antigen secretat de catre tumora. O crestere a valorii acestui PSA sugera faptul ca celulele canceroase se multiplica, iar tumora se dezvolta.
Deoarece acesti barbati refuzasera toate tratamentele medicale conventionale pe timpul perioadei de observare, ei au facut posibila evaluarea beneficiilor acestei maniere de tratament naturiste. Au fost create doua grupuri de pacienti, prin tragere la sorti, astfel incat sa existe certitudinea ca, la inceput, ambele grupuri au fost similare. Grupul de control a continuat doar, sub supraveghere, cu masuratori regulate ale nivelului antigenului PSA. Pentru celalalt grup, doctorul Ornish a pus la punct un program complet de revigorare a sanatatii fizice si psihice. Timp de un an acesti barbati au urmat un regim alimentar vegetarian, cu suplimente alimentare (vitaminele antioxidante E si C, seleniu si un gram de acizi grasi de tip omega-3 pe zi), exercitii fizice (treizeci de minute de mers pe jos, sase zile pe saptamana), practica gestiunii starii de stres (miscari yoga, exercitii de respiratie, imagini mentale sau relaxare progresiva) si o ora pe saptamana de participare intr-un grup de sprijin laolalta cu alti pacienti integrati in acelasi program.
Aceasta maniera complexa de abordare a bolii a produs o schimbare radicala in ce priveste stilul de viata, in special pentru sefi de diferite servicii cu o activitate profesionala stresanta sau capi de familie cu multe responsabilitati. Metodele respective fusesera considerate vreme indelungata ca fiind cel putin bizare, absurde sau bazate pe superstitii. Douasprezece luni mai tarziu, rezultatele nu lasau nici o urma de indoiala.
Din cei patruzeci si noua de pacienti care nu si-au schimbat nimic din stilul de viata si care s-au bazat numai pe supravegherea riguroasa a bolii, sase si-au vazut cancerul inrautatindu-se si au fost nevoiti sa sufere o operatie chirurgicala de extirpare a prostatei, urmata de chimioterapie si radioterapie. In schimb, nici unul din cei patruzeci si unul de pacienti care urmasera programul de revigorare a sanatatii fizice si psihice nu a fost pus in fata necesitatii de a recurge la asemenea tratamente. In primul grup, nivelul antigenului PSA (care masoara dezvoltarea tumorii) crescuse in medie cu sase la suta, nefiind inclusi aici barbatii care fusesera nevoiti sa se retraga din studiul efectuat, datorita agravarii bolii (nivelul lor de PSA era inca si mai ingrijorator) si ar fi facut sa creasca foarte mult sa creasca acea cifra. Progresia inregistrata de membrii acestui prim grup, sugera faptul ca tumorile se dezvoltau, incet dar sigur. In cazul membrilor celui de-al doilea grup al caror stil de viata se schimbase., PSA scazuse cu o medie de 4%, indicand o regresie a tumorii la majoritatea pacientilor.
Dar ceea ce era inca si mai impresionant era ceea ce se intamplase in corpul barbatilor care isi schimbasera stilul de viata. Sangelel lor, pus in contact cu celule canceroase tipice ale prostatei (celule din seria LNCaP, folosite pentru a testa diferiti agenti chimio-terapeutici) era de sapte ori mai capabil de a inhiba cresterea celulelor canceroase, decat sangele barbatilor care nu schimbasera nimic in stilul lor de viata. 

 

Figura 2. Sangele barbatilor care au urmat programul doctorului Ornish blocheaza dezvoltarea celulelor cancerigene din prostata de sapte ori mai mult decat sangele celor care nu au schimbat nimic in stilul lor de viata.