Modificari endocrine in sarcina si lactatie

In cursul sarcinii au loc in organismul femeii transformari profunde cu caracter general, pe langa modificarile tractului genital in care se dezvolta embrionul si fatul. Evolutia normala a graviditatii se desfasoara pe fondul unor importante transformari adaptative ale sistemului endocrin.

Glanda endocrina cea mai solicitata este ovarul, a carui activitate se intensifica atat in directia secretiei de foliculina, cat si in ceea ce priveste producerea de progesteron (in primele 3-4 luni ale sarcinii). Foliculina are o actiune trofica pozitiva asupra dezvoltarii uterului si a fatului. Greutatea uterului creste in cursul graviditatii de aproximativ 35 de ori, iar foliculina este factorul hormonal determinant al acestei cresteri. Progesteronul asigura viabilitatea oului fecundat si nidarea sa (de la nid - cuib) in mucoasa uterina, iar apoi favorizeaza mentinerea si prelungirea gestatiei.

Oricat ar fi de mare activitatea suplimentara a ovarului, aceasta nu poate acoperi toate necesitatile de hormoni sexuali in cursul sarcinii. Pentru a raspunde cerintelor, organismul isi creeaza o sursa hormonala noua, reprezentata de placenta. Activitatea secretorie a placentei incepe din primele sale stadii de dezvoltare si se intensifica pana la sfarsitul sarcinii, ea producand progesteron (in special incepand din luna a treia), foliculina si un hormon nou, gonadotropul corionic, care actioneaza asemanator cu hormonul luteinostimulant hipofizar.

Sarcina determina modificari importante ale activitatii hipofizei, tiroidei si corticosuprarenalelor. In hipofiza are loc un blocaj partial al hormonilor gonadotropi, paralel cu o intensificare a producerii de hormon de crestere si de hormoni tireotrop si corticotrop (ACTH). Tiroida creste in volum si isi mareste activitatea hormonala. Corticosuprarenalele sufera de asemenea o importanta stimulare morfofunctionala.

In legatura cu modificarile endocrine din sarcina, amintim ca diagnosticul precoce al graviditatii se bazeaza tocmai pe punerea in evidenta, prin diferite metode, a cresterii concentratiei urinare de hormoni gonadotropi si estrogeni.

Lactatia este un proces complex cuprinzand mai multe verigi nervoase si hormonale. Pentru desfasurarea normala a lactatiei, glanda mamara este pregatita in cursul sarcinii, sub influenta cantitatilor crescute de foliculina si progesteron. Prima favorizeaza in special dezvoltarea acinilor glandulari, iar cel de-al doilea stimuleaza formarea canalelor glandelor mamare. Lactatia propriu-zisa necesita prezenta unui hormon secretat de hipofiza anterioara - prolactina - care stimuleaza formarea laptelui in celulele glandei mamare. Pe langa prolactina, secretia lactata este stimulata de ACTH, hormonii tiroidieni si corticosuprarenali. In clinica, la femei cu secretie lactata insuficienta, se obtine, prin administrarea unor preparate tiroidiene, o crestere evidenta si constanta a cantitatii de lapte.