Rinichi

Rinichii

Rinichii, in numar de doi, au forma unor boabe de fasole care se privesc cu marginile concave fata in fata si sunt situati de o parte si de alta a coloanei vertebrala, la nivelul lombelor (salelor). Sectiunile prin rinichi arata ca acestia sunt alcatuiti din doua feluri de substante: una mai deschisa la culoare, la exterior, numita corticala, alta mai inchisa la culoare, situata la interior, numita medulara. La locul unde se implanteaza bazinetul si calicele, numit hil, patrund si ies din rinichi vasele sanguine, vasele limfatice si nervii rinichiului. Studiile microscopice au aratat ca fiecare rinichi este format la om dintr-un milion de unitati anatomo-functionale numite nefroni, care realizeaza, fiecare in miniatura, functia globala renala. Nefronii sunt formati dintr-un glomerul, in constitutia caruia intra un ghem de capilare sanguine, care desfasurate realizeaza o suprafata de aproximativ 2 m2. La nivelul glomerulilor, plasma care circula prin capilare este filtrata in nefroni in cantitati imense (180 litri/zi). Plasma filtrata constituie materia prima pentru formarea urinii defitinive. Ea este numita si urina primara sau filtrat glomerular. Marimea filtratului glomerular face sa se prevada ca rinichii sunt niste organe foarte intens vascularizate. Intr-adevar, prin rinichi,care nu reprezinta decat 1/200 din greutatea intregului organism, trece 1/5 din debitul cardiac. Glomerulii se continua cu un sistem de tubi (tubii renali), de structuri diferite, care prelucreaza urina primara, reintorcand cea mai mare parte din apa si din substantele filtrate inapoi in organism. Dupa cum se gasesc in exces sau in deficit in organism, diferitele substante sunt mai putin sau mat mult resorbite din urina primara, astfel ca ele se elimina in cantitati mai mari sau mai mici prin urina definitiva. Urina este de fapt definitivata la sfarsitul excursiei ei prin sistemul de tubi al nefronilor.

Pe masura formarii ei, ea se varsa, in asa-numitele cai urinare superioare (calice, bazinete, uretere), care au roIul de a o conduce continuu in vezica urinara. Aceasta conducere este favorizata de fibrele musculare ce se gasesc in peretii cailor urinare superioare. Vezica urinara are rolul unui depozit de urina, cu o capacitate de 250 - 300 ml (mai mare la femeie), care permite ca eliminarea urinii in mediul extern sa se faca intermitent (de 4 - 5 ori pe zi). Eliminarea urinii are loc ca urmare a contractiei voluntare a muschilor aflati in peretele vezical, care imping urina prin uretra in exterior. Actul eliminarii urinii in mediul extern se numeste mictiune si el se gaseste sub controlul sistemului nervos, Cand acesta prezinta anumite tulburari se pot produce blocari ale urinii in vezica (retentie acuta de urina) sau, din contra, pierderi involuntare, in special noaptea (enurezis).

Cantitatea de urina eliminata in 24 de ore (diureza) este de 20 ml/kilocorp (1 500 ml la un adult de 75 kg), dintre care 3/4 stat evacuate ziua si 1/4 noaptea (intr-o singura mictiune de dimineata).