problemele de asistenta sociala

Deoarece relatiile sociale ale individului varstnic, intrafamiliale sau generale, pot favoriza sau agrava imbolnavirile cronice, medicul si asistenta trebuie sa aiba si notiuni generale de sociologie a imbatranirii si de asistenta sociala.

Deci trebuie sa formuleze si un diagnostic social. Aceasta insemneaza ca trebuie sa cerceteze si aspectele psihosociale ale varstnicului (pensionare, stressul retragerii, raporturile cu familia, daca este tolerat neglijat sau ignorat, solidaritatea familiala etc.).

Situatia ideala o constituie batranul integrat organic in familie cu nivel de trai decent. Nu intotdeauna suferinta, poate fi rezolvata cu medicamente. Izolarea sociala si familiala, chiar persecutia in familie, cere alte masuri. In sfarsit trebuie pecizata si capacitatea bolnavului de autoservire, dependenta. In mediul rural, legaturile afective intrafamiliale, solidaritatea, sunt mai bine pastrate. Izolarea este de obicei absenta. Tinand seama de cele prezentate mai sus, rezulta necesitatea educatiei familiei, in sensul unei mentalitati favorabile batranului (C. Bogdan).

In final, medicul trebuie sa precizeze caracterul recuperabil sau irecuperabil al bolii. Este necesara spitalizarea sau internarea intr-o unitate de asistenta sociala? Solutia ideala este tratamentul la domiciliu, dar aceasta nu este posibila intotdeauna.