Relatiile hormon cancer

Relatiile hormon cancer

In privinta relatiei hormon-cancer, luand ca exemplu tot estrogenii, putem mentiona ca analiza observatiilor clinice si incercarile terapeutice pe care ele le-au inspirat furnizeaza un anumit numar de informatii daca nu asupra rolului precis jucat de estrogeni in geneza cancerelor cel putin in privinta rolului lor asupra evolutiei acestora. Se ajunge, astfel, la notiunea de estrogeno-infiuenta- asupra evolutiei unor cancere. Notiunea de estrogeno-influenta ne pare preferabila celei de estrogeno-dependenta care implica mai mult o relatie cauzata intre estrogeni si cancere, pina acum niciodata pusa formal iu evidenta. Intr-adevar, estrogenii nu apar decit ca unul din parametrii care dirijeaza evolutia cancerului organului tinta alaturi de alti factori hormonali (alti hormoni steroizi, hormoni- hipofizari, insulina) si mai ales factori genetici, imunologici si virali. In concluzia acestui capitol, se poate spune ca studiul mecanismelor de actiune ale estrogenilor asupra evolutiei cancerelor este la un stadiu foarte preliminar si incidenta lor practica este inca foarte limitata (F. Bayard, 1976). Notam insa ca, potrivit unor date recente, mentionate in lucrarea Malignant diseases in children, aparuta sub redactia Thomas J. Deeley (Edit. Butterworths, Londra, 1974), administrarea de dietilstilbestrol la mame in primele luni de sarcina poate induce adenocarcinomul de vagin la fetite si fete tinere.

Studiul inducerii transplacentare a linfomului la soareci (cu pesticidul carbendazim si nitrit de sodiu) administrat intragastric la soarecii femele in diferite stadii ale gestatiei au aratat ca, de fapt, carbendazimul prin el insusi nu produce limfomul in prima generatie. Inducerea limfoamelor se obtine prin compusi N nitroso formati in vivo. La microscopul electronic au fost observate particule oncovirale de tip A si C (Borysonyi, Pinter, Surjan si Farkas, 1976). Interesante contributii experimentale in cancerizarea transplacentara au fost publicate recent de I. Popp (1975). Aceeasi situatie se constata si in privinta receptionarii semnalelor sistemului nervos, adica acestea nu pot controla multiplicarea celulara anaeroba, deoarece toate procesele morfogenetice in care se incadreaza si procesul de regenerare sunt filogeneitic mai vechi decit procesele reglate prin intermediul sistemului nervos (I. V. Davidovski, 1958) (22). Dealtfel si, cercetarile asupra cancerizarii — in vitro — au dovedit net ca in cursul degenerarii maligne este vorba in ultima instanta de un proces celular, deoarece in cultura lipsesc influentele supraadaugate, prezente in organism, cum ar fi sistemele de reglare nervoasa si endocrina, sistemul vascular, precum si influentele reciproce ale diferitelor componente tisulare, ea de exemplu parenchimul si stroma, absente in procesul de cancer izare (A. Graffi si H. Bielka, 1962).