
Tumori renale
S-a dovedit ca o tumoare renala de broasca transplantata in organele regenerate de salamandra se transforma in tesut normal (Rose si Wallingford, 1948). Explantele de tumori umane (sarcoame polimorfe si fusocelulare) evolueaza in fibre musculare normele, tumoarea melanica in celule si fibre nervoase (Timofeevski, 1949). St. Milcu, Zimel si Rivenzon au reusit inhibarea intra testiculara a sarcomului provocat de metilcolantren administrand animalelor de experienta hormon epifizar, deci au modificat patul tisular prin actiunea unul hormon antagonist hormonului care a stimulat cancerul indus chimic. In ultima instanta, aceasta actiune s-a reflectat asupra expresiei genice nucleare, dovada rezultatul obtinut.
La animalele supuse experientei cu izotopi radioactivi (strontiu 89) s-a constatat ca pe masura ce izotopul se descompune si intensitatea radiatiei diminueaza, perturbatiile cu caracter pretumoral tipic dispar, in timp ce tesutul osos afectat isi recapata treptat structura normala. Aceste realitati demonstreaza fara echivoc caracterul reversibil al modificarilor pretumorale osoase avansate (N. Kraevski, 1962). S-a constatat ca acumularea defectelor in structura secundam a ADN-ului in timpul dezvoltarii carcinomului ascitic Ehrlich la soarece apare in timpul perioadei corespunzatoare unei incetiniri in cresterea populatiei celulelor ascitice si nu implica decat o contributie neglijabila a procesului replicatiei ADN la formarea acestor defecte. Este interesant de notat ca in a 7-a zi dupa transplantarea celulei tumorale, numarul defectelor in molecula ADN este egal cu 3,2xl0-4, pentru ca dupa transplantari repetate ale acestor celule numarul defectelor in ADN in a 5-a zi a dezvoltarii tumorii sa fie egal cu numai 0,5 X 10-4. Desi cauza acestui fenomen nu este inca elucidata, este limpede ca instabilitatea structurii secundare a ADN-ului celulelor carcinomului ascitic este reversibila si este posibil ca stabilitatea ADN-ului sa depinda de o interactiune a organismului cu tumoarea Zishina, Bobovici, Alesenko si altii, 1975).