vegetarianismul

Care ar fi avantajele ecologice?

Trecerea la un mod de viata vegetarian ar micsora in mare masura impactul pe care actuala noastra alimentatie, bazata pe produse animale, il are asupra mediului inconjurator. Poluarea produsa de agricultura zilelor noastre, in care cresterea animalelor este activitatea de capetenie, este mai mare decat cea produsa de toate celelalte activitati umane si industriale la un loc. Pasunatul excesiv si cultivarea intensiva a terenului pentru obtinerea de produse alimentare de origine animala contribuie substantial la eroziunea masiva si la pierderea irecuperabila a sase miliarde de tone de sol fertil in fiecare an, numai in America. Insa impactul ecologic al alimentatiei bazate pe carne depaseste cu mult granitele Americii de Nord. in America Centrala, spre exemplu, dezastrul ecologie eu consecinte globule se mareste zi de zi. Americanii consuma cea 100 milioane de kilograme de came de vita provenita din America Centrala, in fiecare an. Puternicii proprietari de terenuri au distrus aproape jumatate din padurile tropicale ale regiunii, transformandu-le in pasuni pentru vitele necesare satisfacerii cerintelor mereu crescande ale pietei de mezeluri. Pentru obtinerea unui singur carnacior de 100 g, sunt necesari 8,5 m2 de teren-pasune. In ce fel ar influenta trecerea la o alimentatie vegetariana resursele de hrana ale lumii? Adoptarea vegetarianismului pe scara larga ar permite folosirea cerealelor si atator altor alimente vegetale pentru hranirea infometatilor lumii in locul cirezilor de vite si ale stolurilor de pasari din crescatorii. Aceeasi suprafata de teren care este necesara pentru hranirea unui singur consumator de produse alimentare animale ar putea hrani 20 de vegetarieni. Un pogon de teren permite obtinerea a numai 75 kg de carne de vita; insa, daca pe acest pogon vom cultiva cartofi, vom obtine 9.000 kg de cartofi. Pentru a produce 1 kg de carne comestibila, un juncan are nevoie de 10 kg de grau si soia. Avem de-a face cu un sistem de conversie deficitar, care functioneaza cu o eficienta de numai 10%. Dovezile impotriva consumului de carne continua sa se adune - intocmai cum nu demult s-a intamplat cu argumentele impotriva fumatului. Alimentatia vegetariana se dovedeste a fi alimentatia ideala, capabila sa promoveze sanatatea, sa previna imbolnavirea, sa ofere hrana celor flamanzi si sa conserve planeta. Este timpul sa incetam sa mai ucidem milioane de fiinte in fiecare zi, pe care apoi le mancam.

In regula, m-ati convins. Cum fac tranzitia?

Unele persoane pot trece la acest tip de alimentatie dintr-o data, insa altele au nevoie de un timp, de o perioada de tranzitie, in care renunta mai intai la carnea rosie, apoi la carnea de pasare, la cea de peste si, in final, la produsele lactate. O alta varianta buna ar fi sa incepeti cu una sau mai multe zile pe saptamana fara carne. Pe masura ce va experimentati in pregatirea mancarii vegetariene, puteti creste treptat numarul pranzurilor fara carne. Trecerea la o alimentatie in care carnea nu mai ocupa pozitia centrala nu este o chestiune chiar asa de dificila cum pare la prima vedere. Preparatele pe baza de fasole, pastele fainoase si alte feluri de mancare fara carne nu sunt o noutate pentru nimeni. Tot ce va ramane de facut este sa va folositi imaginatia si sa savurati bogatia de arome a alimentelor vegetale, economisind in acelasi timp o buna parte din banii pentru mancare si bucurandu-va de o sanatate din ce in ce mai buna.

Ce se intampla cu mancarea dupa ce o inghitim?

Principalii constituenti ai hranei sunt proteinele, grasimile si hidrocarbonatele (glucidele). Acesti constituenti contin energia de care organismul are nevoie. Digestia acestora se desfasoara intr-un mod foarte ordonat si cu viteze diferite. Hidrocarbonatele simple (zaharurile) sunt digerate rapid, in timp ce digestia grasimilor necesita mult mai mult timp. Proteinele si hidrocarbonatele complexe (amidonurile) se afla undeva la mijloc. Exista vreun beneficiu daca, de exemplu, consumam un aliment amidonos la o masa si un aliment proteic la urmatoarea masa? Natura nu sprijina aceasta idee. Toate alimentele vegetale, precum si unele dintre cele animale sunt combinatii de hidrocarbonate, proteine si grasime. Spre exemplu, conopida si mazarea contin un procent important de proteine, iar grasimea se gaseste - desi in cantitate redusa - chiar si in salata verde. Pentru a obtine o masa formata exclusiv din glucide, ar trebui sa mancati numai zahar alb sau reziduul amidonos ramas dupa indepartarea glutenului din faina alba. Un pranz pur proteinic ar consta numai din albusuri de ou sau din branza de vaca uscata, fara smantana. In ceea ce priveste pranzul de grasime, cateva linguri de unt sau ulei de gatit ar fi mai mult decat suficient. Alimentele pure, in acest sens, nu exista in natura, insa ele pot fi obtinute prin diverse procedee.

Ce se intampla in stomac cu acesti constituenti alimentari atat de diferiti?

Digestia este procesul prin care organismul descompune hrana in partile ei componente, in asa fel incat zaharurile si amidonurile devin glucoza, grasimea se transforma in acizi grasi si glicerofgar proteinele in aminoacizi. Din intestin, aceste substante sunt preluate de sange. Numai o parte a digestiei se desfasoara in stomac. Restul are loc in gura si in intestin. intr-un mod uimitor de ordonat, digestia glucidelor incepe in cavitatea bucala, sub actiunea salivei, si continua in stomac. Digestia proteinelor incepe in stomac si continua in intestin. Grasimea este digerata in exclusivitate la nivel intestinal.

Alcalinitatea sau aciditatea hranei afecteaza in vreun fel procesul digestiei?

Stomacul indeplineste trei functii de baza: Uniformizeaza dimensiunile particulelor alimentare prin activitatea musculaturii din peretii sai. Confera masei alimentare o anumita consistenta prin secretia sau absorbtia de lichid. Aduce continutul gastric la nivelul de aciditate necesar prin secretia de sucuri digestive acide. Acest lucru este necesar pentru a se asigura desfasurarea acelor etape ale digestiei care necesita un mediu acid. In momentul in care continutul stomacului trece in intestin, devine alcalin prin amestecarea cu sucurile pancreatice. Procesul digestiei se incheie in intestin.

Sunt unele alimente mai greu de digerat decat altele?

Alimentele cel mai dificil de digerat sunt cele bogate in grasime. Organismul nu poate digera grasimile decat dupa ce acestea au fost emulsiónate de catre sucurile intestinale (intocmai cum grasimea de pe mana nu poate fi inlaturata decat dupa ce a fost emulsionata cu sapun si apa fierbinte). Organismul dispune de mecanisme de protectie care asigura un transfer lent al grasimii din stomac in intestin, astfel incat procesul de emulsionare sa nu fie covarsit. Prin urmare, consumarea unei cantitati reduse de grasime la o masa va influenta prea putin timpul de digestie. insa un pranz bogat in grasime va necesita mai multe ore pentru a trece de stomac.

Exista o proportie ideala intre alimentele pe care le consumam?

Organismul poate dispune cu maximum de eficienta si cu minimum de efort de 3-4 feluri de alimente vegetale. Mesele mai com¬plicate decat atat cer mai mult timp pentru a fi digerate si obliga organismul sa plateasca un pret energetic mai ridicat pentru ele. Problemele digestive vor fi neglijabile, daca stomacului i se va oferi un pranz mic, dupa care i se va ingadui sa se odihneasca pentru un timp, fara a-1 obliga sa mai primeasca nimic. Ideal ar fi ca mesele sa fie distantate la intervale de 5-6 ore.

Se poate totusi consuma ceva si intre mese?

Da. Apa. Apa nu necesita nici un efort de digestie. Ea trece pur si simplu prin tubul digestiv si se absoarbe pasiv (adica fara consum de energie) in sange, efectuand o veritabila clatire a organismului. Daca totusi doriti neaparat sa consumati si altceva decat apa, incercati sa va limitati la un fruct proaspat. Aveti insa grija ca acest lucru sa nu devina un obicei. Ascensiunea si prabusireag taratelor de ovaz. Considerate un timp reteta-minune capabila sa scada incapatanatul nivel al colesterolului, taratele de ovaz au lasat o brazda adanca in constiinta publica. Producatorii de produse alimentare s-au grabit sa profite de noua moda, hotarand ca aproape orice merge mai bine cu tarate de ovaz. in tarile occidentale, a izbucnit un adevarat razboi al ovazului. Taratele de ovaz au devenit o raritate, iar preturile au crescut corespunzator.