Punctia splenica

Punctia splenica

Examenul morfologic al splinei se practica intr-un numar redus de cazuri, atunci cand datele clinice si biologice obisnuite nu sunt concludente. Punctia splenica nu este lipsita de riscuri, de acea se vor evita bolnavii cu suspiciuni de chist hidatic - soc anafilatic difuzarea echinococozei in peritoneu abces splenic (pericol de peritonita acuta, splinele scleroase -pericol de hemoragie.

Se foloseste un ac lung de circa 7 cm, cu un calibru care se nu depaseasca 1 mm si o seringa pentru aspiratie. Pacientul va sta in decubit lateral drept si punctia se va face, pentru splenomegaliile medii, intre coasta a X-a si a Xl-a, iar in cazul splenomagallilor mai mari, sub rebordul costal. Aspiratia cu seringa se va face cu acul imobil, dupa ce a patruns la o adancime 4-6 cm - nu se aspira in cursul introducerii sau retragerii acului. Dupa punctie, bolnavul ramine in repaus 24 ore, si se va pune, la locul punctiei, o punga cu gheata. Daca aspiratul contine fragmente mici se va face incluzionarea lor pentru o examinare histologica mai completa, altfel se va executa splenograma facand un frotiu simplu, pe lama.

Splenograma normala contine urmatoarele elemente: 60 % elemente limfoide (hemocitoblasti, limfoblasti, prolimfocite,limfocite); 30% elemente histiocitare (monocite, histiocite, plasmocite, celule reticulare macrofage); 10 % elemente granulocitare.

Mai mult decat proportia dintre elementele limfo-histiocitare pe care le evidentiem pe frotiu, ne intereseaza prezenta unor metaplazii, de genul proceselor mieloproliferative (mieloleucoza, osteomieloscleroza, eritromieloza). De asemenea, punctia splenica capata valoare mare diagnostica in cazul unor tezaurismoze, prin punerea in evidenta a celulelor caracteristice tip Gaucher, Miemann-Pick etc.