cauzele generale ale bolilor aparatului urinar

 Fiind legat prin vase de intregul organism, concentrand majoritatea substantelor toxice, microbilor si virusurilor ce se elimina la nivelul sau, fiind sub dublu control nervos si endocrin, primind numeroase influente indispensabile adaptarii functiei sale si venind in contact direct cu mediul extern prin caile urinare inferioare (uretra, vezica urinara), aparatul urinar este supus la numeroase cauze de imbolnavire.
Infectiile de diferite feluri reprezinta cauzele cele mai frecvente de imbolnavire. Ele se pot localiza direct la rinichi (in tesutul dintre nefroni) sau pot actiona de la distanta. Orice infectie prezenta in organism influenteaza defavorabil rinichiul. Amigdalitele, faringitele, sinuzitele, otitele, infectiile dentare si cutanate, scarlatina exercita in special efecte la distanta, determinand boli inflamatoare ale glomerulilor, numite glomerulonefrite. In septicemiile de orice natura (inclusiv cele din bolile infecto-contagioase), in infectiile digestive (colite, apendicite, colecistite), in furunculoza, supuratii pulmonare, otite, sinuzite sau in infectiile aparatului genital (prostatite, anexite,metrite), microbii ajung la rinichi, determinand infectii ale acestora, numite pielonefrite. Deseori, infectiile intereseaza numai caile urinare: pielite (infectii bazinetale), ureterite (infectii ureterale), cistite (infectii vezicale), uretrite (infectii uretrale). Tuberculoza ocupa un loc aparte printre aceste infectii fiind deseori cauza de imbolnavire a aparatului urinar.
Toxicele constituie o a doua cauza de imbolnavire a aparatului urinar. Ele pot exercita o actiune lenta, cronica sau, din contra, pot produce dintr-o data o intoxicatie severa a rinichiului, determinand in aceasta circumstanta o oprire brusca a functiei renale, numita insuficienta renala acuta. Asemenea tablouri se realizeaza mai ales dupa intoxicatiile cu metale grele (aur, mercur, bismut) aflate in compozitia unor medicamente sau antiseptice (sublimatul). Sulfamidele, unele antibiotice, reumazolul, vitamina D2, gresit administrate, pot si ele da o insuficienta renala acuta, motiv pentru care indicarea lor, fixarea dozelor si a modului de administrare nu pot fi facute in afara avizului medicului. Unele toxice renale se gasesc si printre produsele industriale (vopsele, detergenti, chimicale fotografice etc), devenind foarte periculoase, in special daca sunt inghitite. Dintre toxicele renale cu actiune lenta, cea mai importanta de cunoscut este fenacetina, prezenta in formula multor antinevralgice, care determina o boala cronica de rinichi. Efectul daunator apare numai Ia inghitirea de cantitati mari (6-10 tablete pe zi), un timp mai indelungat.
O alta cauza de imbolnavire a rinichiului este blocarea cailor urinare printr-un obstacol dinauntrul acestora sau o compresiune din afara. Dintre obstacolele mai obisnuite trebuie mentionata piatra la rinichi (litiaza urinara). Unul din mecanisme consta in precipitarea sarurilor aflate in urina, favorizata de prostul obicei al populatiei civilizate de a consuma lichide putine, fapt care determina concentrarea urinii. Bineinteles ca, la fel ca si in cazul altor aparate, dar foarte rar, exista posibilitatea localizarii unor tumori si la nivelul aparatului urinar.
Proasta functionare a rinichiului si a cailor urmare poate fi conditionata si de tulburari ale altor aparate si sisteme. Astfel trebuie mentionat rolul tulburarilor cardio-vasculare (hipotensiune sau hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca), ale aparatului digestiv (varsaturi sau diaree persistente), ale sistemului nervos si endocrin, ale coloanei sacrate (de la nivelul careia ies nervii care inerveaza vezica urinara). In general, orice imbolnavire poate avea rasunet asupra aparatului urinar.